|
|||||
|
Foarte tare e cand un actor nu-şi poate stăpâni plânsul. Actorii plâng doar la comandă? De asemenea ei râd, chicotesc, ţipă. Tot la comandă? Aşa scrie scenariul, nu? – Nu întotdeauna. Mai râd şi pentru că e natural să râdă, dar dacă li se întâmplă să plângă atunci când nu vor, nu e pentru că sunt actori răi, ci pentru că sentimentul lor este prea puternic pentru a putea fi controlat. Ora 3 şi 22 noaptea, planuri pentru somn nu-s. Aurevoir somn, arrivederci vise, am privit un film. Recunosc, am ramas impresionat, de actori, de ACTRIŢĂ, de subiect, de toate. Daca ati observat, in acest an şi ceva de cand am deschis blogul, am fost rău. Am criticat, am negat, am strigat la nişte oameni. Gata. “Scusa ma ti chiamo amore”. Nu e tocmai ce ai aştepta de la un film romantic obişnuit. Iar de vreo juma’ de an e singurul film care intr-adevăr m-a facut să renunţ la somn. Oho, Paul e mulţumit? Oho, Paul nu are nimic de spus? Oho, oho, oho? Să recunoaştem, toată chestia asta cu revoluţii, cu twitteri, cu pietre, cu steaguri – a fost concepută de şefii de la twitter. Se gândeau ei: cum să facem noi PR siteului? Hai să facem o revoluţie intr-o ţară necunoscută – hai! Aşa au platit gopnicarii, au pregătit terenul si acum dau din umeri: cine? noi? – nuuuu! La început, Andrei este cel care ne apără. El ne păzeşte. Andrei nu lasă pe nimeni să ne deranjeze. Totuşi, Andrei cere bere. Andrei este un înger păzitor. El ne asigură că e responsabil de confortul nostru, inclusiv psihologic. Andrei ne aduce pături. Pentru Andrei este important ca oamenii să se comporte ca oamenii până la urmă. Andrei este insistent. El ne veghează în permanenţă, între timp iarăşi cere bere. Andrei crede că dacă vorbeşte cuvinte moderne îi stă bine. Acest lucru nu este adevărat. Andrei ne uimeşte că ştie germană. Am o nedumerire legată de paşte, pe care, dacă nu o spun, explodează in mine. .
click pe titlu pentru a vedea pozele
1. despre schimbarea adresei Ştii unde-i Nota Bene? E un fel de cantină, loc în care luam prânzul aproape în fiecare zi. De data asta era inchisă. Acolo urma sa pape Greceanîi, ca i-am văzut maşina, RM G 001. Pe dânsa n-am văzut-o însă. Totuşi, povestea mea-i despre altceva: Când a auzit că NB e închisă, stomacul meu tocmai s-a întunecat la faţă. Cum? Azi nu mâncăm? Orice alt loc cu mâncare era la depărtare mare, iar eu n-aveam chef de plimări prea lungi, ori de mers cu troleul, mai ales în miezul zilei cu toţi moşnegeii care se duc la poştă. Unul dintre colegi a zis că există o cantină în magazinul Unic la etajul 5. Ooo, da? Da! O, hai, haidem! – şi ne-am dus acolo într-o veselie, cu mâinile înainte, aşa ca zombii. Am urcat scările rulante şi la etajul 5 n-am gasit nicio uşă pe care scrie cantină. Valentina a întrebat o vânzătoare care vindea costume sovietice pentru bărbaţi sovietici: E vreo cantină p’aici? Vânzătoarea i-a arătat cu mâna spre o uşă. Ne-am apropiat. Pe uşă era scris: intrare de serviciu. Opa! Nu-i înţeleg. Nu-i înţeleg pe cântăreţii ăştia mai mititei, care apar pentru prima dată în faţa unui public şi încep să strige piţigăiat: “Mai tare, mai taaareee!” Orice concert în aer liber are cam acelaşi scenariu. Pentru a aduna lume, pentru a crea zgomot aiurea, pe scenă apar necunoscuţii care se comportă ca nişte staruri. Nici macar n-au trecut prin fabrica de conserv.. de staruri, înţelegi ce vreau să spun, nu? Imaginea-i următoarea: Toată lumea tace sau linge îngheţată. Cei câţiva oamenii din faţă te privesc suspicios şi se întreabă: ce manelist l-a adus pe ăsta pe scenă că imi pierd timpul.. iar tu strigi MAI TARE? Întrebam odată: pe unde se vând pungi? pe unde se dau gratuit? de hârtie? de plastic? În acest articol găsiţi răspunsurile oamenilor si materialul radio, care a fost facut pe baza acestui sondaj. Aşa dar, Totul a inceput vineri, la premiera spectacolului Made in Moldova, scris de Constantin Cheianu. Chiar dacă unii dintre prietenii mei spun ca Satiricus e fleoşc în comparaţie cu felul cum era înainte – mi-a plăcut mult. Bine-jucat, emoţii, sentimente.. Am fost, am văzut, am făcut câteva cadre. În Ialoveni există aşa o staţie. Ştie Doina, Roma, Lera ei toţi ştiu. Oamenii când vor să coboare din maxitaxi, treb’ să strige: Opriţi vă rog la răstignire! Ori pur şi simplu LA RĂSTIGNIRE! Asta pentru că unii oameni cred ca dacă dai bani şoferului, platind pentru serviciile ce ţi le oferă, asta îţi oferă dreptul să renunţi automat la politeţe, la “vă rog”. Anul ăsta nu protestez existenţial. Nu am de ce să protestez existenţial. În schimb, am de ce să ascult nişte piese frumoase. Navigând la întâmplare prin oceanul de posturi de radio de la noi, m-am întrebat: unde sunt piesele vechi? oare mai ascultă cineva Oameni de Zăpadă de Victor Socaciu? Ori colinde? De n-ai un Leu, nu mergi la Veceu Despre Statele Unite mi-aminesc şi acum, chiar daca au trecut peste doi ani de când n-am mai simţit pământ floridian sub picioare. Ţin minte cum fiecare magazin care se respectă, iar din astea erau majoritatea – avea WC public. Unele erau mai înflorite, mai luxoase, alte veceuri erau mai urâte dar totuşi îngrijite. Mă satisfăcea siguranţa că peste tot există un WC care nu te lasă la nevoie. Niciodată. Moldova. Aşa cum dimineaţa ies din casă, toată ziua sunt cu treburi până seara târziu. Mi-am făcut şi o listă: de sunt prin centru, trec pe la McDonalds, pe la Sun City sau eventual şi pe la Funny Bistro. Ei au WC-uri, la care ai intrarea (şi ieşirea, evident) gratuite, aşa cum ar fi normal. ..era ora 2 noaptea cand am vazut pentru prima dată lumina lunii. Ai mei îmi povestesc detalii halucinante, care îmi par desprinse parcă dintr-un film fantastic. Adevărul este că naşterea mea, această tragedie catastrofală pentru omenire, s-a întâmplat în luna noiembrie. Ploua zgomotos, iar primul meu strigat piţigăiat a fost insoţit de un fulger sălbatic şi de o lumină orbitoare. După asta a urlat lung un lup bătrân. Posibil că în acel moment murise cineva electrocutat de acel fulger, sau poate mâncat de lup, sau poate murise lupul. „E băiat” strigă medicul şi m-a aruncat în braţele asistentei lui, care s-a ocupat de restul procedurilor. Până la urmă am înţeles că asistenta a întâlnit dificultăţi la tăierea cordonului, că era de pe băncile şcolii, dar s-a descurcat. Bravo fată. autodistrugere E doar o senzaţie sau e purul adevăr? Am fost cândva oare îmbibaţi în alcool dar nu am fost scurşi? Mergem clătinându-ne pe stradă şi zâmbim oricărui dobitoc? Arătăm veseli şi unsuroşi pe faţă, iar cu ochii intredeschişi mai avem puterea să strigăm: bădie, toarnă încă unul, promit, e ultimul, promit! Ziua Vinului. Naţională! „Ziua Naţională a Vinului” – ei şi ce oare spune asta despre naţiunea noastră? E grav. Era vorba să fie expoziţie, nu? Prin definiţie, o expoziţie înseamnă un lucru frumos. Trebuie să trezească sentimente oamenilor, emoţii. Trebuie să stăm in picioare mult şi să admirăm ceea ce este expus la expoziţie… Care dracu’ expoziţie? Încercăm să ne amagim doar pe noi inşine sau şi pe străinii care ne vizitează ţara? - Vai ce ţară frumoasă HÂC! Şi expoziţia este HÂC – excepţională – HÂC! Tot blegi care au venit în Moldova doar ca să bea mai ieftin. Ştim foarte bine că bem ca nişte cămile întoarse după un drum lung. Apoi scuipăm. (+ poze) Unii aleg Profesionalismul ca prioritate, iar alţii sunt în primul rând Oameni! Situaţie tensionată. Dânsa trebuie să aleagă între a fi un om înţelegător Ce facem in cazuri mai grave? Am comis-o din nou A fost mai simplu de data asta, fără stres sau săptămâni la rând în care să meditez daca trebuie ori ba să fac acest pas important. M-am privit în oglindă, m-am speriat puţin, am cerut câteva opinii şi am trecut la atac. Mi-am zis: o fac! Trebuie!
Sunt supărat că a trecut încă o vară. Ei, asta-i odihnă? N-am făcut mare lucru. A, licenţa? Licenţa nu a fost mare bătaie de cap, că am compus-o in 2 saptamani, drept că asta a însemnat lucrus profunddus zi şi noapte, cu doar câteva ore de somn “de la un iepuraş şchiop”. Evident, am susţinut examene, ca orice student aborige.. absolvent, am contestat unele note, am făcut puţină dreptate. De fapt nici până acum nu am înţeles de ce la unul din subpunctele unei lucrari, la punctul 12, am fost evaluat cu doar 3 puncte in loc de 10 puncte. Răspunsul meu complet a fost evaluat incomplet. Mister. Tăcere. Să uitam. |
|
|
|||
|
Copyright © ™ ® 2009 hodorogea.com - Toate drepturile rezervate |
|||||
ultimele comentarii