Comments on: Eşti (încă) în Moldova?

By: (foto) – Miss Moldova 2008 | hodorogea.com

(foto) – Miss Moldova 2008 | hodorogea.com — Mon, 26 Oct 2009 19:55:47 +0000

[...] Băieţii ăştia ca întotdeauna au cântat de pe playback! Concluzie? – Suntem încă în Moldova. [...]

By: Licutz

Licutz — Tue, 11 Aug 2009 23:08:53 +0000

:) nice discutii pe aici.
Uite si eu cat sunt in Canada, ma gandesc mereu la ai mei si fiind aici ii fac pe parintii mei fericiti. Ei asta mi-au dorit…
destul cat au sperat ei intr-un viitor mai frumos…au inteles ca asta nu va fi in Moldova atat timp cat ei vor trai, eu voi trai sau copii mei…
De ce sa speri? Ia si traieste.
In plus, ma saturasem sa vad tineri analfabeti, beti si fara nici un pic de etica. Putini insa am cunoscut ca Paul si altii cu care poti vorbi ceva.
Crede-ma ca fiind departe de ei, nu se simte -
la fel cum saracia nu se simtea cand eram cu ei.
Da, Moldova are viitor dar nu pentru tine sau copii tai!

By: deloitte

deloitte — Tue, 11 Aug 2009 16:00:51 +0000

Vaxile – de acord in privinta politicii. Iata mesajul pe care l-am primit de la mama mea in timpul alegerilor anticipate si cind am vazut ca iarasi comunistii obtin un numar semnificativ de voturi: “Ia-o mai incet, puterile vin si pleaca, partidele dispar. Prioritate e viata si oamenii dragi. Asta-i cel mai important. “Sint aproape 85% de acord. De ce nu complet? Pentru ca eu cred ca atit timp cit nu imi este indiferent de ceea ce se intimpla in tara si particip asa cum pot, chiar si de departe la toate actiunile intreprinse spre o schimbare (aka sint alaturi de cei care sint acolo incercind sa fac ceva de aici), atunci Moldova are un viitor. Indiferenta nu ne va duce spre drumul corect. Cred intr-un viitor mai bun. Iarasi, mediocritatea are un sfirsit. Nu sint liberala, democrata, republicana sau de extrema stinga (OUCH!) sint pentru dreptate, CARE ca ansamblu trebuie sa fie scopul tuturor (opinia mea). Deja modul de a obtine asta ii face pe unii democrati, pe altii republicani etc si cu siguranta ca nu partidele de stinga pentru ca stim foarte bine ca definitia dreptatii este interpretata intr-un cu totul alt limbaj. ;) Concluzie: Moldova a demonstrat in Aprilie ca avem pentru ce sa ne intoarcem, ca nu sintem unicii, cei de peste hotare, care vrem o schimbare. Nu imi este rusine sa spun ca sint din Moldova, nu imi este rusine sa spun ca este cea mai saraca tara din Europa, pentru ca stiu ca este potential spre un viitor mai bun si stiu ca este posibil de a-l valorifica. Peace!

By: deloitte

deloitte — Tue, 11 Aug 2009 15:02:59 +0000

Ana, sint de acord ca in Moldova lucrurile sint mult mai greu de obtinut, dar… parerea mea (based on experience) nu imposibil. In timpul anului de facultate la USM, nu am cutreierat petrecerile la care participau aproape toti prietenii mei unde majoritatea (scuzati-mi opinia directa) “vomitau banii parintilor”, dar gaseam metode sa ma implic in proiecte in care imi foloseam abilitatile/capacitatile si mi se platea dupa standarde internationale sau ma rog cit de cit bine incit parintii sa nu cer bani de la parinti. La fel sint de acord si de ideea cu “cumatrismul”(cacafonie neintentionata), dar sa fim seriosi, in State cel putin, este aceeasi idée numai ca este numita mai profesionist “networking”. Diferenta e ca lumea de aici te poate face ca referinta pentru un anumit post nu datorita faptului ca te cunoaste ca sinteti buni prieteni, ci pentru abilitatile pe care le ai. Sa fim sinceri, toate mediocritatile din Moldova o sa aiba un sfirsit la un moment dat, atit timp cit oamenii incearca sa faca ceva referitor la asta. Hence, intimplarile de dupa primele alegeri. Probabil asta e un alt subiect déjà, dar implica o nunanta pe care incerc sa o scot in evidenta: ATITUDINEA cu care privesti lucrurile.
Prima data m-am intors acasa dupa doi ani de universitate. A fost incredibil. A doua oara a fost in mai anul asta, dupa cum am mai spus am fost pentru prietenul meu si iarasi a fost extraordinar. Da, Moldova, trece prin shitty times. Moldova o sa mai treaca prin shitty times. Dar este alegerea fiecaruia de a se implica in a face o schimbare sau de a spune ca e prea greu si ramin acolo unde este mai bine(nu ca ar fi neaparat). Cu cit mai dificil este de a obtine ceva, cu atit mai mare rasplata. Sigur, s-ar putea nici sa nu traiesc acest rezultat stiind cit de dificil va fi sa fac o schimbare, dar nu refuz aceasta incercare din simplu motiv ca ACASA nu e ca nicaieri. La urma urmei, sint si acasa un numar de oameni care au ramas si care de o haba de vreme incearca sa faca schimbari: jurnalisti, academicieni etc. Cred ca ar avea nevoie de ajutorul celora care ar putea veni cu noi strategii si solutii pentru un viior mai bun. Cind spun asta, vreau sa mentionez ca am un plan in gind, adica nu sint doar vorbe aruncate sau un vis fara pasi spre realizare. Intr-adevar unii ar putea sa isi faca iluzii, insa EU, personal, imi asum responsabilitatea de a ma implica in ceva in care stiu ca voi intilni dificultati si cu siguranta voi da peste timpiti (dar astia sint peste tot, SI IN STATE).
Inca un lucru: oamenii care au ramas in Moldova si care traiesc de pe o zi pe alta au ceea ce de fapt le lipseste multora din strainatate (revenim la ideea familia ori cariera, ca sa le ai pe ambele puse la punct nu e simplu) si despre care tu crezi ei nu mai au timp: relatiile cu familia. Ei rezista anume datorita lor. Daca moldovenii nostri ar fi ca americanii(Nu toti, dar MAJORITATEA), cei care sint plecati peste hotare, nu ar intoarce bani inapoi acasa. De ce o fac ai nostri? Pentru ca they CARE, pentru ca “EU” nu are valoare fara “VOI” sau “TU”. Intrebarea pe care ti-o pun eu este: de ce are nevoie o persoana ca sa fie fericita, nu multumita, dar fericita (there is a huge difference) SI ANUME in the long run? :) Mersi pentru feedback.

By: Vaxile

Vaxile — Tue, 11 Aug 2009 14:25:47 +0000

@ Ana, cu parere de rau ai si adevar in mesajul postat… Totusi, nu e nici chiar asa de dramatic, iar viitorul arata mai bine… cu un potential de a arata formidabil. Precum zici tu, exista un dar, aspectul politic sa fie corect si sa fie Moldova o tara democrata. Daca lucrurile vor lua asa o turnura, poti sa ma crezi ca in Moldova posibilitatile de crestere vor fi mai mari decat in vechile democratii.

By: Ana

Ana — Tue, 11 Aug 2009 13:19:13 +0000

Deloitte, ai spus ca ai parte de tot ce ai nevoie, iar ce nu ai nu-ti mai pare atit de greu de obtinut. Ei bine, te-ai gindit la faptul ca in moldova ar fi MULT mai greu sa mentii asta? Te-ai gindit ca in moldova fara relatii nu exista ascensiune profesionala decit cu mici exceptii, desi oameni talentati ar fi multi…asta datorita, desigur, “cumatrismului” care a prins atit de bine radacini aici. Eu de asemenea invat peste hotare, si am venit in vacanta acasa. Ce pot sa spun, am ramas profound dezamagita cind am vorbit cu citiva prieteni care vor sa porneasca un mic business aici. Sunt de asemenea oameni cu valori, care din principiu nu vor sa plece peste hotare. Pai uite ei au deja planul de afaceri, au banii necesari pentru a porni business-ul dar…nu pot incepe din cauza unei decizii pe care primaria trebuie s-o ia. Consiliul nostru municipal e atit de dezbinat incit nu poate lua o simpla hotarire zilele astea (zilele astea putin spus…de fapt ei de muuult asteapta decizia asta). Si chestia cu CMC e doar unul din multele probleme care ar putea exista.
Ce am vrut sa spun prin acest exemplu…e usor, fiind peste hotare, unde sunt multe oportunitati, sa-ti creezi unele iluzii precum ca nu poate fi chiar atit de greu sa traiesti in moldova pe cum se spune. Ai putea sa-ti spui: “Hey, am invatat la o universitate buna, sunt capabila, am bani, as putea sa ma intorc si sa fac ceva acasa”…asta credeam si eu cit eram acolo…dar cind m-am intors mi-am dat seama ca nu e nici pe departe chiar atit de usor.
Cit despre partea cu moldoveanul…cit nu ar parea de ironic, eu tot de un moldovean m-am indragostit :) Am facut cunostinta cu el acolo. Invatam la aceeasi universitate, deci ne este un pic mai usor fiindca suntem mereu impreuna. Am discutat cu el mai multe posibilitati, chiar si sa ne intoarcem in Moldova….ar fi o optiune, daca am gasi vre-o oferta interesanta. Dar cel mai probabil ne vom stabili undeva in alta tara. Sa incepem o viata noua, o sa ne sustinem reciproc si putin cite putin o sa construim ceva impreuna. Idea care era…mi-am dat seama ca nu conteaza in ce tara as fi, atita timp cit sunt cu el (de asta si intelg dorinta ta de a veni inapoi in Moldova, el fiind aici. Indragostitii sunt capabili de a face multe…doar sa fie impreuna) …dar, si iarasi exista un dar, daca poti sa fii cu persoana iubita oriunde, mi se pare normal sa alegi o tara in care ai putea sa cresti din punct de vedere professional (pentru ca restul nu sunt atit de legate de spatial in care te afli) si, respectiv, sa ai si un salariu pe masura. Si, sa fim sinceri, in moldova oamenii traiesc de pe o zi pe alta. Am vazut, in putinul timp de cind m-am intors, oameni care se duc la sef si cer un avans din salariul pe luna viitare (care e de vre-o 3000 lei) pentru ca nu mai au pe ce trai pina atunci. Crezi ca oamenii astia mai au timp si puteri pentru dragostea, rabdarea si afectiunea pe care ar trebui sa o ofere familiei?
Anyway, e pur si simplu o parere…

By: Paul Hodorogea

Paul Hodorogea — Tue, 11 Aug 2009 12:21:57 +0000

Deloitte, cand treci prin Moldova, anunţă-mă

By: deloitte

deloitte — Tue, 11 Aug 2009 12:02:28 +0000

Multumesc pentru apreciere, dar I shouldn’t steal Paul’s thunder ;). Despre blog, m-am gindit de multe ori, ba chiar am unul, dar e prea personal. In fine, poate intr-o zi. :)

Adevarat spui ca daca tot ce imi doresc va fi cu mine in viitor, de ce nu? Pai zic DA-pentru o perioada, insa, in acelasi timp, constientizez faptul ca timpul nu se opreste nici in Moldova si ratez sa fiu cu oamenii dragi. Sigur-raspuns tipic mioritico-melancolico-moldovenesc si totusi asta nu inseamna ca mi-am luat gentile peste o perioada si m-am intors acasa la parinti. Dimpotriva, mi-am luat gentile si m-am pornit sa fac ceva ACASA care m-ar tine mai aproape de parinti. Ce ar fi asta acum? Nu sint sigura, dar probabil daca e sa influentez lumea deocamdata prin felul de a gindi mai deschis si din alta perspectiva (probabil o traducere direct din engleza), atunci pentru mine asta inseamna un rezultat pozitiv.

Succes in tot ce faci si Experienta de peste hotare (poate deja o ai cit de cit) te face sa fii la un nivel mult mai inalt personal si vezi o diferenta vadita in modul in care gindesti. Cel putin pentru asta trebuie exploarata lumea. Si pina la urma este demonstrat ca cele mai multe cunostinte nu sint obtinute la universitate la ore sau din carti, ci din calatorii. Gindeste-te la tot ceea ce ai facut pentru prima data si vezi diferenta dintre cum era cind dinainte si dupa. ;) Acea diferenta este self improvement. :) Succes!

By: Vaxile

Vaxile — Tue, 11 Aug 2009 08:28:52 +0000

@ Paul, mi-a placut mult articolul tau, chiar daca e plin de emotie. O chestie pozitiva daca vrei sa zymbesti putin, insa nu neaparat daca vrei sa transmiti un mesaj. Anyway, un +5 pentru tine as usual. ;)

@ deloitte, Daca articolul lui Paul a fost cool, abordarea bani contra valori mi-a placut si mai tare.
Nu te-ai gyndit sa faci si tu un blog ?! Could be interesting.
Reply-ul tau mi-a cazut la momentul potrivit. Sunt la intersectia de a pleca sau a ramane, si acum sunt la 90% sigur ca plec. Merci.
Nu o zic ironic, ci doar ca daca tot ce-ti doresti va fi cu tine si unde pleci, nu vad de ce sa zici nu…

By: deloitte

deloitte — Tue, 11 Aug 2009 01:46:36 +0000

hahaha povestea continua, e frumoasa, e challenging si ne invata pe ambii sa fim responsabili, rabdatori si optimisti. Ne apreciem pentru valorile comune pe care le avem si pentru scopurile pe care urmeaza sa le obtinem in viitor. Aplicam “the going concern principle”, de aici optimismul… si in asa fel nimic nu se termina, de fapt, suna a poveste, dar e realitate. Un singur lucru: nu este perfecta. Sint momente absolut dificile, dar… dedicatia pe care o avem unul pentru altul ne face sa trecem peste ele. That should be enough for now.

De ce e greu sa gasesti oameni care sa valideze succesul pe care il ai/am? Pentru ca in general, ca popor, lumea de aici este nu numai individualista, dar si egoista. Pentru ca everything revolves around “EU” si nu relatiile cu oamenii. Hai sa ne gindim si la o familie tipic americana. La 18 ani, zbori din casa. Sigur e ok, esti adult, insa aici se rup relatiile cu familia. Cel mai straniu, se vorbeste despre parinti, de parca ar fi niste cunoscuti. Le lipsete la multi recunostinta. Din pacate, insa, multi dintre ai nostri care sint plecati peste hotare, incep sa “urle” ca lupii printre care traiesc. Cu siguranta sint exceptii si le-am intilnit, insa in majoritatea cazurilor, in relatiile mele cu Americanii, am simtit acel “PERSONAL SPACE” de care ei mentioneaza atit de mult ca au nevoie, pentru ca se gindesc numai la “SINE”. Asta este un sentiment pe care il traiesc de fiecare data cind interactionez cu cineva indiferent de situatie. Avind un background mult social, tind spre o atmosfera in care lucrurile pe care le fac/obtin/lucrez/ sint motivate in PRIMUL rind de persoanele din jurul meu(care din pacate sin acasa), din dorinta de a imbunatati viata lor SI NU DOAR propria-mi viata, mai mult: nu banul este ceea ce ma motiveaza, dar faptul ca atit cu cit eu cresc in domeniul personal, cu atit mai mult parintii mei/cel cu care sint, se simte mai “bogat”. Prin urmare, ideea ca persoana cu care sint, parintii si oricine tine la mine simte o realizare pentru ei. Am citit undeva: succesul celor la care tii (parintii, persoanele dragi care te influenteaza) se masoara in rezultatele pe care le ai tu. Sigur, am prieteni, dar avem opinii diferite. Nu gresite, doar diferite. Cei care valideaza succesul meu sint cei care ma motiveaza sa il obtin. It’s a cycle.

Opinia mea: nu toti sint la fel. Poate toti au probleme similare, dar depinde foarte mult de valori. Am avut ocazia, chiar azi, sa discut cu una dintre cele mai de succes doamne de la compania la care lucrez. Este de mai bine de 20 de ani partner, este casatorita, traieste in PA si face naveta in statul in care sint. Adica isi vede sotul 3 zile pe saptamina vara si o data in saptamina iarna. Nu are copii. Are o avere destul de buna. Sotul ei este avocat. Bani are. Parerea mea pina acum un an si ceva era: VREAU ASTA. De un an si ceva mi-am dat seama: la ce bun asta? Cariera, in timp de criza (si sa nu uitam ca asta traim acum) se poate prabusi. Cu ce ramine ea? Cu bani? Banii se termina. Si? Din pacate, materialismul a luat o forma extrema. Pentru cei de acasa ii incurajez sa vina in state, sa aiba o experienta buna indiferent daca e prin W&T sau alt program, DAR sa nu se lase prada lucrurilor care au un pret, dar nu au valoare. Mai mult, daca cei plecati ar decide toti deodata sa se intoarca acasa, cu siguranta am reusi sa avansam spre un viitor mai bun. Da, da – pare ireal. Cu toate astea, eu planific sa fac asta in viitor. Adica, iarasi aleg o cale mai dificila, decit cea de a trai o viata care poate fi exprimata in pret, dar nu in calitate la nivel spiritual, ca material e clar ca buna ziua- nu ma face fericita, ci numai multumita. ;)