Unii aleg Profesionalismul ca prioritate, iar alţii sunt în primul rând Oameni!
Ţin minte când, la liceu, cineva nu ştia tema şi a spus:
- Dnă profesoara, sunteţi şi dvs. OM, inţelegeţi vă rog.
Situaţie tensionată. Dânsa trebuie să aleagă între a fi un om înţelegător
ori a fi un profesor principial. Dar ăsta e un fleac.
Ce facem in cazuri mai grave?
Ce facem când de calităţile noastre de oameni depinde viaţa altora? Ce faci când DACA ITI EXECUTI PROFESIA – moare cineva, ori se intampla o ilegalitate? Se întâmplă o bătălie între emisfere diferite: Joci dupa propriile reguli ori dupa codul etic propus de profesionalistul din tine?
Mi-am pus aceste intrebari dupa ce am vazut urmatorul filmuleţ:
[atenţie, ARE LA BAZĂ O POVESTE ADEVĂRATĂ]
Iar asemenea poveşti se întâmplă în fiecare zi.
După ce priveşti filmul – vreau să aflu:
Ce ai fi făcut tu in locul fotografului?
Ai fi salvat copilul? Te-ai fi arătat?
Ai fi distras atenţia criminalului?
!Pentru cei care nu au legătură bună de internet:
Filmuleţul este despre un fotograf care a fotografiat cum a fost omorâtă o fetiţă.
Dacă ar fi intervenit – putea fi impuşcată!
Acest caz îmi mai aminteşte de un altul.
Fotograful Kevin Carter a fotografiat un copil din Sudan (Africa)
care era vânat de un vultur. Copilul era slab şi înfometat.
După ce a făcut poza, fotograful a plecat imediat.
Nimeni nu ştie ce s-a întâmplat cu acel copil.
Cert este că acest Kevin Carter s-a sinucis după câteva lui.
Apropiaţii lui spun că era în depresie pentru că nu a făcut NIMIC
pentru a ajuta acel copil.
cred ca tre sa fie o granita unde se termina profesionalismul si incepe omenia.
imi aduce aminte de filmele documentare animal planet.. aici cameramanul nu se implica in viata lumii animale.. iar in ce priveste viata omului .. cred ca tre sa punem fotoaparatul jos si sa actionam pe cit e posibil.
bravo pentru subiect
Intr’adevar, subiectul este interesant, dar imi este greu sa ma pronunt la moment…
Cu riscul de a parea ridicol, dar am sa dau un exemplu din serialul “House MD” , unde personajul principal(dr.House), “salveaza vieti” anume actionind ca un”profisional” si nu ca un “om”…
Cred ca niste speculatii/discutii la aceasta tema ar fi chiar interesante…
Eu daca as fi fost in locul fotografului m-as fi aratat, cel putin as fi incercat sa fac ceva ca sa salvez fetita…..dupa cum se vede si in filmulet…ea nu este mindra de premiul care l-a luat…viata unui om e mai presus de orice….dar, uneori, aflindu-te in asemenea situatii nustii cum vei reactiona…e mai simplu sa gindesti si sa actionezi la rece, privind ceva si exprimindu-ti parerea, dar poate nu la fel ai face atunci cind esti sub presiune…..
Am ramas cateva minute fara nicio replica. Ar fi complicat sa spun ce as fi facut in acel momet, dar cert e ca uneori latura umana ar trebui sa o depaseacsa pe cea profisionala, oricat de mari nu ar fi premiile si onorurile. Filmuletul impresioneaza si da de gandit!
Probabil , in calitate de profesionisti fiecare dintre noi va avea o situatie in care va avea de ales sa fie profesionist sau om , desi suna ciudat aceste doua cuvinte ca antonime……….. Probabil contextul in care au loc anumite situatii te fac sa dai prioritate profesionistului din tine , chiar daca foarte multi oameni nu sunt de aceeasi parere , si poate si tu insuti esti constient ca odata vei regreta …….
Fiind inafara contextului , fiecare dintre noi credem ca mai intii de toate trebuie sa fii OM………..si este corect sa credem asa
privind filmul mi-am adus aminte deodată de fotografia cu vulturul http://photosthatchangedtheworld.com/starving-child-vulture/ ….
eu sunt profesoară de o vreme şi să ştii că mă chinuie aceleaşi gânduri. În situaţia în care elevii sunt cu câţiva ani mai mici ca tine, e cam greu să nu rezişti ispitei prieteniei. Doar că… la şcoală ei vin să acumuleze cunoştinţe şi eu sunt cea care favorizează acest proces. Sunt obligată! Şi sincer vorbind, mă doare să pun vreo notă rea sau să îi atenţionez să fie cuminţi când ştiu ce vor ei – am fost chiar nu demult în locul lor… Dar de altfel, ei nu vor mai face nimic “Ei, profesoara asta nu o să îmi facă nimic” şi încetul cu încetul se suie în cap…. şi nu vor mai face nimic, vor lipsi, vor vorbi şi nu vor acţiona la somările mele…. Chiar nu demult la o lucrare mă rugau să nu le pun 4 ci să fac altceva că cică “sunteţi om”. Dar ce fac eu cu ceilalţi care tot nu au reuşit să acumuleze punctaj pozitiv dar nu au venit să îmi zică ceva? Ci doar trişti au înaintat foaia… Aş fi fost nedreată deja faţă de ei. … Să nu pun 4 că nu au învăţat? Atunci nu vor învăţa cu siguranţă data viitoare!
A fi obiectiv e greu. Înseamnă să fii cât mai raţional şi să te conduci de regulile care îţi determină profesia. A fi om e să cauţi compromise, să renunţi la tine din când în când. Nu le poţi face pe ambele deodată…. Eu tot mai încerc şi sunt epuizată…
Eu nu cred că ar putea şti cineva cum să acţioneze în astfel de situaţii… Noi stăm comod cu fundul pe scaun şi nu prea ne putem transfera în cadrul acela, în acel moment. Pot să presupun că aş fi aruncat cu canon-u în aşela, da’ oare chiar aşa aş fi făcut în situaţie reală? Nu-ş…
Într-adevăr este greu de spus ce aş fi făcut în locul fotografului.. un om vrea să trăiască, iar fotograful ştia bine că dacă intervine este un risc foarte foarte mare că şi ea şi fetiţa vor fi împuşcate.. un om cu puşcă vs o doamnă fragilă cu o fată de 12 anişori..multă logică nu trebuie că să deduci consecinţele.
Lucrul pentru care într-adevăr trebuie judecat fotograful este faptul că a expus poza pentru concurs..asta deja e ceva oribil.
Este bine menţionat că nu am fost în locul ei şi nu putem afirma cu certitudine dacă am fi făcut ceva sau nu.
Filmul e foarte bun şi te pune pe gânduri..
Oare premiul acela valoreaza mai mult k viatza omului? Sigur k nu….
Omul fara omenie e ca si trupul fara suflet!!! sa traiesti tot restul vietii cu gindul ca ai fi putut schimba ceva si nu ai facut-o…cu un regret imens…si sa-ti apara mereu in fata privirea fetei inspaimintate …cred ca asta e o pedeapsa pt restul vietii facuta cu propria mina!
Bravo,Paul,pt articol!
mdaaa buna publicitate pt Canone, daca doreau sa sensibilizeze opinia publica puteau si sa nu arate cu litere mari brandnameul de la foto…feaaaa materialisti…
In privinta la fotograf, ce putea sa faca…e usor de judecat si de facut pe “eroul” scriind in forum…nu cred ca cineva ar fi intervenit sa fi fost in locul ei…nu cred in general ca ar fi avut curajul sa mai fotografieze…
PS:poate daca erau Castile Blue de la ONU se mai facea ceva…dar asa ne ramine doar sa privim in ce rahat ne transformam.
@stapler – Dar cum rămâne cu ideea că fotograful nu este decât un ochi pe teren? El nu ţine cu nimeni, el arată doar ceea ce se intâmplă acolo.
Daca intervine, poate muri. Astfel oamenii nu vor şti nicodată ce s-a intampla pe partea ailaltă de glob.
Ea pentru ce a plecat acolo?
sa faca poze cu floricele?
sunt sigur că nu.
A mers pentru astfel de poze.
Din astea a facut.
Consider misiunea terminata cu succes.
Trist, dar cu succes…
@Sandu – Normal ca in cazul de mai de sus eu nu vorbeam de medici, salvamontişti sau voluntari care salvează oameni. De fapt chiar si dacă eşti salvamar, şi veză că se ineacă 2 oameni. Unul din ei e străin iar altul este un prieten de-al tău, sau fiică-ta spre exemplu. Ce ai alege? Orice decizie crează un deces.
@Anisoara – In asemenea situatii SUNT SIGUR că fotojurnalista nu se gândea nici cu un fir de creier la premiu. Nu asta ii motivează.
plus.. dupa cum vezi in film – acolo au murit foarte mulţi oameni.
Pe mine m-a mişcat privirea fetiţei, care cerşea ajutor.
@Diana – Foarte bine montat! :) Lasă impresii “turbate”! p.s. nu cred ca EINSTEIN se gandea la premiul nobil cât făcea experimentele celea cu fizica si nuş ce efecte foto-electrice prin anii 20.
@Lilia – sa fii om in primul rand? asta nu ar insemna oare haos? Haos!
@ceziceu – Şi acum mi-amintesc. Profesoara mea preferata din toate timpurile a fost una tanara. Faza este că la orele ei am si invatat, am si discutat.. O atmosferă calmă, interesantă, de lucru. Apreciez oamenii cu care lucrezi din plăcere.
Eu copiilor le-as spune: way, eu am niste obligatii.. Si voi aveţi obligatii. Fiecare isi face partea. In restul timpului, ne ocupam cu orice altceva. But, first work. Cred că vor intelege. Astfel se vor simţi motivaţi să lucreze mai eficient şi cu mai multă plăcere.
@verva – :) Puşca lui trage la 3 km distanţă. V-ar fi împuşcat pe amandoi. Fii empatic şi transferă-te naibii in cadru :D
te rog, tu doar ai făcut amor cu moartea :)
@Brunetta – nu este oribil că femeia a dat poza la concurs.
este oribil că atunci cand poza a fost arătată..
invitatii au bătut furtunos din palme.
Ei au văzut poza drept foarte artistică,
si habar nu au prin ce a trecut ea, fotograful
şi fetiţa.
Poza a participat la concurs ca să arate lumii ce
se inttampla acolo. Imagini din interior..
că de altfel americanii ar crede că
tot ce contează e doar america lor
şi mexico.
@AnA – Cred ca fotografii de razboi au atâtea in capul lor.. noi nici nu ne putem inchipui prin ce au trecut acei oameni. Soldatii merg la un razboi, un conflict si gata.
Mai este un alt fotograf: http://www.jamesnachtwey.com/
JAMES NACHTWEY
El cică este un tip foarte inchis
a vazut ce se intampla in IRAK,
in AFRICA, la razboaie, inundaţii, cutremure etc
ce simte acest om?
@Silvia -
Stimabilă, daca din tot filmul ai observat doar “reclama” pentru CANON atunci imi pare rău. Crezi că in genere CANON are nevoie de reclamă?
ce avea sa faca? să roada cu cuţitul denumirea aparatului?
canon este reporezentativ pentru fotografi.
da, ai dreptate. Totusi judecand dupa reactia fotografului
dupa prezentarea pozei.. ne dăm seama cât de afectant a fost.
paul
daca e razboi.. daca ambele personaje(fetita/barbatul) ar fi ostasi care isi apara interesul tarii atunci fotograful este neutru
dar in acest caz este o iesire din regula “fotograful nu este decât un ochi pe teren”
parerea mea
daca as putea sa imi inving frica, as incerca sa salvez fetita… dar cine stie…? probabil as fi inmarmurita, incapabila de a face vreo miscare, daramite ceva cu aparatul foto… aleg fiinta umana fiindca ea are suflet. in “profesionist” nu se simte plinatatea sentimentului uman…
Stimabile Paul…da cred ca au nevoie de publicitate, pe asta si se invirte totul, si credema inainte ca sa filmeze ceva mereu se tine cont de brandanameuri care vor fi in video, nimic nu se face asa din cer…si nu se vb despre “roaderea denumirei pe aparat”, dar despre curaua pe pieptul doamnei, cu litere mari XXXX (I am such a cool brandname and sponsor this video!)
In cazul descris in film nu ai de unde sa stii daca interventia ei ar fi salvat viata fetitei. Si intervenind nu mai era doar observator, ci lua parte la conflictul ala, deci se putea sa o impuste si pe ea. In cazul lui Carter, e cam problematic pentru ca chiar daca era bolva acel copil, ar fi putut sa faca ceva. Dar linia intre profesionalism si uman e atat de fina incat se trece foarte usor peste. Unii nu o trec dar altii sunt nevoiti (dar nu obligati) pentru a realiza ceva. Daca se merita sau nu, doar cei care au trecut prin asta pot sa spuna.
@Paul,
eu ma refeream la profesionalii care actioneaza doar pentru a obtine premii si onoruri. Nu e cazul fotografei, care in momentul dat nu putea analiza lucid situatia, ea a utilizat “arma” pe care o avea in maini. Mie altceva mi se pare inuman (pe langa aplauze) faptul ca soldatul (de care depindea totul)a ales sa ucida un copil desi tot avea alte optiuni. El in cazul acesta ce/cine este?
p.s. “turbat” se potriveste la fix pentru filmulet:)
E relativa aceasta CEstiune… Caz la caz difera… Nu degeaba s-a sinucis Kevin Carter, iar doamna nu si-a putut “ridica” premiul…
Cum a mai spus si “verva” e usor a te da cu parerea “din fata monitorului”.
M-a pus pe ginduri acest filmulet. M-am intrebat nu o data, daca era in stare fotojurnalistul sa salveze viata fetitei si cum ar fi putut sa o faca. Greu de spus!
Cred ca orice interventie a fotografului i-ar fi pus viata in pericol. Nu cred ca putea sa-l demobilizeze, nu cred ca ar fi putut negocia cu el sau sa-l ameninte. Daca observam, acel barbat inarmat era foarte stresat, confuz, poate chiar si cuprins de frica, ceea ce l-ar fi determinat sa actioneze fara sa calculeze ceva din moment ce fotograful ar fi intervenit. Acesta ar fi tras din arma la stinga si la dreapta. Faptul ca el a impuscat acea fetita care nu-i prezenta pericol, demonstreaza ca asa ar fi procedat si cu fotograful.
Din punct de vedere profesionist, fotojurnalistul si-a facut bine meseria, ca si om, nu a avut de ales.
P.S. Fotograful urmarea cu atentie scena. Nu cred ca a asteptat anume momentul uciderii fetitei pentru a face o fotografie care ulterior sa fie premiata. Fotojurnalistul nu putea sti daca acel barbat inarmat avea de gind sa ucida fetita sau sa o lase in pace.
Eu l`as fi impushkat pe nemernic. Nici nu a trebuit sa ma gindesc foarte mult…
Artur, imi spui si mie cu ce-l impuscai?! /:) Din cite am putut observa in filmulet, era “inarmata” doar cu un “canon” si din cite cunosc canon inca nu se ocupa cu fabricarea de armament sau mi-a scapat ceva?! :D
Dupa ce am vizionat inca odata acest mini-documentar, am observat ca profesionalismul a trecut in omenie, anume cind a fost “prinsa” de ochii victimei… si daca nu ar fi vazut ochii victimei, doamna fotograf ar fi reactionat la fel?!?! sau s-ar fi ridicat sa-si primeasca premiul?!… :|
Daca vreti sa vedeti si alte “dezbateri” la fel de omenesti va propun sa cititi si niste comentarii la acest filmulet, pe youtube http://www.youtube.com/watch?v=95hL-4ThsAM&feature=related
Sa vad ce ziciti de asa dezbateri ;)
citesc pererile tuturor…shi chiar mau impresionat..artur..so incurcat..el juka cretka counter strike..
silvia cu publicitatea…primu gind kare a aparut la ea…accentul e altul!!silvia..om sau om fotograf..
multsi fotografi fotografiaza shi in ziua de az..datorita unor terorishti….sa spunem ca nu erau profesionalishti…din kauza ca nu au au impushkat in obectivul fotoaparatului in moment ce fotograful fotografia:D..in situatsii kind nu trebuiau sa existe martori..asha ka intrebarea trebuia sa sune altfel..
E posibil sa fii shi om shi profesionalist??e posibil..precis..
doamna din video parea asha de curoajoasa inkit ma ashteptam ca ea se va duce la soldat shi ii va aranja custunul cel militar shi sal pozeze…dar uite ca frica nu ia permis..nu cred ca ea ar fi avut posibilitatea sa intervina cu ceva…sigur ca sa fi fost altcineva in lokul ei…precis ca sunt oameni ingeri kare ar putea sa se implice in asha situatsii…din pakate is foarte putsini shi nu cred ca is fotografi..:P..vreun ginekolog:D..ca shi ei sunt oleak de psihologi..fetele shtiu!!;P
o parere fixa nu exista in asha situatsie…omenia in acel moment provoka suferintsa mai multor oameni..doar daka ea ar fi invizibila…da..sigur ca motivul nu e ca oamenii din alt parte al globului trebuie sa vada ce se intimpla akolo..nu cred ca anume acele poze trebuia sa le vada lumea..mama mea sa fi vazut asha fotografie..eu cred cai strikam dispozitsia pe un an inainte..PE KEVIN NUL INVIDIEZ..a procedat drept!! nu avea lok pe pamint..
;)soldatul precis ca nu a vrut sa faqa asta..defapt..beslanul..intradevar exista shi oameni programats..robots..care indeplinesc ce lia fost ordont..din pakate..
@Paul,
eu cred ca nimeni nu este incantat de violenta de pe lume, si poate ca nu fotografiaza pentru premii (pe care presupun ca le-a orimit tot pentru poze de acest tip) dar aceste premii i-au adus recunoastere(deci totul este interdependent). Oricum intotdeauna ai optiunea de a alege…..doar soldatul o putea lasa in viata…….
“@Petrika – dar poate fetiţa era kamikadze?” :))))
paul
ca se intimpla in razboi multe chestii nedrepte e corect dar ca insusi razboiul e nedrept> nu prea sunt de acord
suntem in sec 21 si exista si s ai zicem “dreptul razboiului”(include drepturile prizonierilor, civililor, crucei rosii…)
fetita este (era.. ma rog :) ) civil
nu era periculoasa.. iar soldatul, care de fapt nu poate fi numit soldat, putea in cel mai rau caz sa o ia prizonier:)
de fapt as cred ca mai mult e un scenariu de atac terorist, sau ceva pe linga
si daca tot zici ca fotograful tre sa fie ca observator
atunci vin cu asa un scenariu
un fotograf prezent la apasarea butonului rosu(no world, no life) din cabinetul unui ivan, john sau 汉语/漢語
@Admin
Nimic nu e mai rau decat sentimentul de vina. Decat sa ma sinucid peste 2 saptamani sau sa traiesc toata viata cu sufletul sangerand… Mai bine as fi murit pentru o cauza buna. Daca nu salvarea fetitei, atunci macar pentru ca ea sa moara stiind ca am incercat… Privirea copilei striga dupa ajutor…
impresionant,eu as fi intervenind,strigind,luind fata,explicind,nustiu,as fi facut ceva…
A fi om nu exclude profesionalismul si a fi profesionist nu exclude omenia, se completeaza reciproc, si ambele implica responsabilitate.
In cazul particular de mai sus, eu n-am ce sa-i reprosez tipei cu aparatu, ea a actionat responsabil si profesionist,faptul ca a afectat-o o face om.Faptul ca o sala aplauda frenetic o crima, e o tragedie,dar asta doar in film, in realitate eu cred ca ar soca pe oricine.
deci a fi om inseamna neaparat sa raspunzi emotional la orice excitant extern? eu zic ca nu neaparat,e o intrebare filozofica.
Domn sau femeie poate fi oricare dintre specia umana. A fi om e o arta care o poti dobindi doar simtind pe pielea ta, si ca sa judeci pe cineva a a facut intr-un fel anume, nu e corect , simplu si-a facut meseria. Totusi omenia care e in dedesubtul meseriei se face aparenta in momentele mai putin obisnuite iar doza ei depinde de cita cultura omeneasca ai dobindit de la ai tai. O concluzie, orice am face in lumea asta totul e relativ
@stapler -
moartea fetitei nu a schimbat cu nimic mersul lucrurilor.
@didi -
ai fi intervenit murind?
@Mihai -
am intalnit o idee care pe care nu pot sa o contrazic:
@victor -
totul e relativ..
dar daca vorbim de acest caz, nu mi-ai spus ce ai fi facut TU, Victore..
Usor a-i judeca pe altii cand propria-ti persoana e prea greu sa o analizezi… Cati dintre noi isi judeca faptele de peste zi inainte de a pune capul pe perna? Cati dintre noi mai cred in celebrele “notiuni” ce-ar fi trebuit sa conduca aceasta rasa asa-zis inteligenta? Ne batem cu pumnii in piept, dam sfaturi, dam exemple, judecam… dar oare pentru noi insine mai judecam? Vezi realitatea actuala si gasesti raspunsul crud.
Chris Barter Says:
August 26th, 2008 at 6:14 am
Hi, i would just like to say this picture is part of my reason behind my choice to get in to humanitarian photography. I have studied kevin carter along with other photojournalists as part of a look at the risk and struggle of this kind of documentary. So i have read several accounts of this picture. The main one from, Joao Silva, a close friend and colleague of Carter. He’s account goes like this. They where bother there as part of a helicopter food drop. They had half an hour running around to get the shots they wanted. Carter was never more than 30ft from the helicopter while silva when of further. For Carter it was his first time with famine victims and so started shooting what he could. The child had been left momenterily while her parents went to get corn. And carter spent 10 minuets trying to get the right shot then scared the vulture away. He had also been advised not to touch any famine victims by the UN aid workers he had been working along side. He deserved the politzer and certainly did not deserve the criticism.
@Dorin -
Uite despre asta nu ştiam. Mulţumesc.
Cred ca explicaţia asta e plauzibilă, dacă e adevărată.
Dar uite explicaţia nu spune daca tipul s-a sinucis ori ba din cauza acestei imagini..
Citind ambele cazuri, m-am ingrozit.
…in primul caz cu filmuletul, stau si ma gindesc…e usor de afirmat ca fotografu trebuia s-o salveze: caci astfel era impuscat si el..prin urmare doua vieti curmate in urma unei situatii confuze. Am incercat sa ma situez in rolul fotografului sa vad cum as fi actionat eu…si e greu…
Al doilea caz cu copilul infometat din Africa,privind mai atent poza..nush de ce mi se pare ca copilul incearca sa se roage…si totusi revin la subiect…fotograful..cred ca a fost speriat, dar totusi a realizat poza pentru o oarecare satisfactie, sau…succes…a putut face ceva ca sa salveze copilul si totusi nu a facu…
Nu judec pe nimeni, caci e greu sa te mobilizezi in astfel de situatii, sa actionezi sufleteste si nu profesional.Probabil apare spontan un oarecare reflex al autoprotectiei, te gindesti la sine si nu la celalalt si nu pentru ca esti egoist ci poate ca te gindesti la familia care te asteapta acasa…sau la…
Interesant caz..pune sufletul la meditatie…
Filmuletul nu se mai incarca, dar nu conteaza, l-am vazut mai demult. M-am gandit atunci ca fotograful este ca si copilul, o victima. Desi nu-l impusca nimeni, dar este fortat de imprejurari sa aleaga intre valorile sale profesionale si umane, si, cel mai interesant este ca oricum o da, tot prost iese. Daca nu face poza – nu si-a facut munca, daca o face – toata lumea ii sare in cap: vai, cum a putut.
Pana la urma, cel putin in cazul cu Carter (care a avut parte de un scandal mediatic inainte de a se sinucide), lumea gaseste un tap ispasitor, pentru ca trebuie cumva sa se dea gloatei satisfactia ca raul a fost pedepsit iar binele a invins.
Si nu poti gasi raul acolo unde se fac afaceri de milioane in baza fotografiilor facute in lumea a treia. Este prea complicat. Este mult mai simplu sa arati cu degetul la fotograf. Gloata se uita, se revolta, are impresia ca lupta pentru ceva si nu pune probleme mai profunde, gen pentru ce au fost trimise in africa pansamente sterile, cand lor le trebuia de fapt, mancare (exemplu luat din pod, nu stiu ce trebuia de fapt acolo).
Fotograful este pedepsit doar pentru ca la el se poate ajunge usor si fara riscuri.
niciodată TOATĂ gloada nu va fi mulţumită. Mai ales daca adaptam situaţia la ce e în Republica Moldova, loc miraculos unde avem o populaţie tare neomogenă – lucru interesant, de altfel.
Da mie imi pare ca este relativ usor sa multumesti gloata, procedeul se cheama paine si spectacol. Gloata e atat de fascinata, ca uita de probleme (inclusiv cele proprii, nemaivorbind de cele ale africanilor). Un alt exemplu de aplicare a procedeului – Rusia, cu tipa care lupta cu sotul francez pentru copil. Ce mai papa lumea… Si ce se mai solidarizeza cu “ai nostri” – mai ceva ca la fotbal… :)))
când ai spus de spectacol, mi-am amintit de 7 aprilie, numai că acolo pâine nu era. Efectul e acelaţi care il spui tu: gloada fascinată care uită de probleme (personale sau de familie)
Despre cazul din Rusia nu ştiu, dar raman la propria credinţă. Toata gloada poate fi mulţumită numai cand e omogenă. Moldova nu e cazul. La fel ca în SUA sau Canada, locuri unde s-au adunat toti emigranţii. Locuri in care neomogenitatea e o caracteristică. De fapt, acum ma intreb unde găsim locuri cu populaţie omogenă? mm Japonia?
mie imi pare ca MD este foarte omogena. Foarte. Populatie alba, crestina, indobitocita uniform. Cu gusturi si traditii comune. Femeia tre sa fie gospodina, mancare mai sanatoasa ca a noastra nu-i. In mai toata lumea la cimitir, seara toata lumea la culcare, Eminescu – poetul nostru national. Cine crede altfel e cretin. Homosexualii la spanzuratoare. Asta unde vezi tu diversitate? :)
dar ma rog, depinde cum definesti omogenitatea
@stapler – in razboi se intampla multe chestii nedrepte.
Însăşi războiul este nedrept..
Totuşi, un fotograf trebuie să se implice de fiecare dată rezolvand problemele lor?
E şi normal ca cineva să fie mai slab si altcineva mai puternic – altfel nu ar câştiga niciodată nimeni.
Da :) şi eu mă gândesc la ochii ceia..
@Dana – ai fi murit tu pentru fetiţa ceea?
O NECUNOSCUTĂ! .. tu ai venit din NEW YORK .. doar să faci niste poze..
ai fi murit pentru dânsa?
@Silvia -
Toate aparatele canon au pe curea scris CANON
it’s normal :)
Iar canon nu este scris nicăieri ca fiind susţinător al filmului.
Nu este doar un film, e se vede că e facut de profesionişti. A observat cineva ca ea inainte de a face poze cand a intrat la intuneric – cu un aparat a măsurat luminozitatea?
Stimaţi cititori, are CANON nevoie de publicitate?
it’s a brandname, nu cred ca ar fi folosit kodak sau panasonic.
nuş de ce te-ai axat tu pe ideea asta. Mesajul era altul..
mie mi-i p.. totuna de aparat. SINCER!
@Daniel – şi daca incerci să fii empatic?
Iar in cazul lui Carter, copilul trebuia hrănit macar cu o bucată de pâine, adevărat.
Nu a indreptat nimeni puşca spre el.. bănuiesc că şi acest copil a murit.
Doar că de foame. Copilul se indrepta spre un centru unde era mâncare.
@Diana -
Jases Nachtwey are o mulţime de premii
http://www.jamesnachtwey.com/
tu crezi că el e fericit de ce vede in fiecare misiune????
tu crezi că lui ii mai pasă de premii când vede moartea cu ochii?
şi atâta violenţă pe lumea asta?
@Grigore V. -
Vai, bărbatul era confuz, cuprins de frică :D
De frică a ucis fetiţa. Sweet.
@Artur -
Cu pietre?
@Sandu -
Ochii ăia sunt punctul culminant al filmului..
Ea a ezitat, ea nu făcea poze cand fetiţa o privea..
Asta a afectat-o mult.
Apropo, pe timpuri, la cei care trebuiau ucişi
ap li se lega ochii, ca sa nu poată implora cu ei
ca acei călăi să se simtă bine la job.
@Petrika – dar poate fetiţa era kamikadze?