Comments on: Fiinţă umană ori Profesionist?

By: lupul sur

lupul sur — Wed, 21 Oct 2009 13:09:39 +0000

dar ma rog, depinde cum definesti omogenitatea

By: lupul sur

lupul sur — Wed, 21 Oct 2009 12:58:28 +0000

mie imi pare ca MD este foarte omogena. Foarte. Populatie alba, crestina, indobitocita uniform. Cu gusturi si traditii comune. Femeia tre sa fie gospodina, mancare mai sanatoasa ca a noastra nu-i. In mai toata lumea la cimitir, seara toata lumea la culcare, Eminescu – poetul nostru national. Cine crede altfel e cretin. Homosexualii la spanzuratoare. Asta unde vezi tu diversitate? :)

By: Paul Hodorogea

Paul Hodorogea — Wed, 21 Oct 2009 09:52:34 +0000

când ai spus de spectacol, mi-am amintit de 7 aprilie, numai că acolo pâine nu era. Efectul e acelaţi care il spui tu: gloada fascinată care uită de probleme (personale sau de familie)

Despre cazul din Rusia nu ştiu, dar raman la propria credinţă. Toata gloada poate fi mulţumită numai cand e omogenă. Moldova nu e cazul. La fel ca în SUA sau Canada, locuri unde s-au adunat toti emigranţii. Locuri in care neomogenitatea e o caracteristică. De fapt, acum ma intreb unde găsim locuri cu populaţie omogenă? mm Japonia?

By: lupul sur

lupul sur — Wed, 21 Oct 2009 09:41:39 +0000

Da mie imi pare ca este relativ usor sa multumesti gloata, procedeul se cheama paine si spectacol. Gloata e atat de fascinata, ca uita de probleme (inclusiv cele proprii, nemaivorbind de cele ale africanilor). Un alt exemplu de aplicare a procedeului – Rusia, cu tipa care lupta cu sotul francez pentru copil. Ce mai papa lumea… Si ce se mai solidarizeza cu “ai nostri” – mai ceva ca la fotbal… :)))

By: Paul Hodorogea

Paul Hodorogea — Tue, 20 Oct 2009 11:30:05 +0000

niciodată TOATĂ gloada nu va fi mulţumită. Mai ales daca adaptam situaţia la ce e în Republica Moldova, loc miraculos unde avem o populaţie tare neomogenă – lucru interesant, de altfel.

By: lupul sur

lupul sur — Tue, 20 Oct 2009 09:55:31 +0000

Filmuletul nu se mai incarca, dar nu conteaza, l-am vazut mai demult. M-am gandit atunci ca fotograful este ca si copilul, o victima. Desi nu-l impusca nimeni, dar este fortat de imprejurari sa aleaga intre valorile sale profesionale si umane, si, cel mai interesant este ca oricum o da, tot prost iese. Daca nu face poza – nu si-a facut munca, daca o face – toata lumea ii sare in cap: vai, cum a putut.
Pana la urma, cel putin in cazul cu Carter (care a avut parte de un scandal mediatic inainte de a se sinucide), lumea gaseste un tap ispasitor, pentru ca trebuie cumva sa se dea gloatei satisfactia ca raul a fost pedepsit iar binele a invins.
Si nu poti gasi raul acolo unde se fac afaceri de milioane in baza fotografiilor facute in lumea a treia. Este prea complicat. Este mult mai simplu sa arati cu degetul la fotograf. Gloata se uita, se revolta, are impresia ca lupta pentru ceva si nu pune probleme mai profunde, gen pentru ce au fost trimise in africa pansamente sterile, cand lor le trebuia de fapt, mancare (exemplu luat din pod, nu stiu ce trebuia de fapt acolo).
Fotograful este pedepsit doar pentru ca la el se poate ajunge usor si fara riscuri.

By: Dina

Dina — Tue, 27 Jan 2009 22:54:49 +0000

Citind ambele cazuri, m-am ingrozit.
…in primul caz cu filmuletul, stau si ma gindesc…e usor de afirmat ca fotografu trebuia s-o salveze: caci astfel era impuscat si el..prin urmare doua vieti curmate in urma unei situatii confuze. Am incercat sa ma situez in rolul fotografului sa vad cum as fi actionat eu…si e greu…
Al doilea caz cu copilul infometat din Africa,privind mai atent poza..nush de ce mi se pare ca copilul incearca sa se roage…si totusi revin la subiect…fotograful..cred ca a fost speriat, dar totusi a realizat poza pentru o oarecare satisfactie, sau…succes…a putut face ceva ca sa salveze copilul si totusi nu a facu…
Nu judec pe nimeni, caci e greu sa te mobilizezi in astfel de situatii, sa actionezi sufleteste si nu profesional.Probabil apare spontan un oarecare reflex al autoprotectiei, te gindesti la sine si nu la celalalt si nu pentru ca esti egoist ci poate ca te gindesti la familia care te asteapta acasa…sau la…
Interesant caz..pune sufletul la meditatie…

By: Paul Hodorogea

Paul Hodorogea — Sat, 01 Nov 2008 15:47:59 +0000

@Dorin -

Uite despre asta nu ştiam. Mulţumesc.
Cred ca explicaţia asta e plauzibilă, dacă e adevărată.

Dar uite explicaţia nu spune daca tipul s-a sinucis ori ba din cauza acestei imagini..

By: Dorin

Dorin — Sat, 01 Nov 2008 10:31:19 +0000

Chris Barter Says:
August 26th, 2008 at 6:14 am
Hi, i would just like to say this picture is part of my reason behind my choice to get in to humanitarian photography. I have studied kevin carter along with other photojournalists as part of a look at the risk and struggle of this kind of documentary. So i have read several accounts of this picture. The main one from, Joao Silva, a close friend and colleague of Carter. He’s account goes like this. They where bother there as part of a helicopter food drop. They had half an hour running around to get the shots they wanted. Carter was never more than 30ft from the helicopter while silva when of further. For Carter it was his first time with famine victims and so started shooting what he could. The child had been left momenterily while her parents went to get corn. And carter spent 10 minuets trying to get the right shot then scared the vulture away. He had also been advised not to touch any famine victims by the UN aid workers he had been working along side. He deserved the politzer and certainly did not deserve the criticism.

By: lu_ce

lu_ce — Thu, 30 Oct 2008 19:56:38 +0000

Usor a-i judeca pe altii cand propria-ti persoana e prea greu sa o analizezi… Cati dintre noi isi judeca faptele de peste zi inainte de a pune capul pe perna? Cati dintre noi mai cred in celebrele “notiuni” ce-ar fi trebuit sa conduca aceasta rasa asa-zis inteligenta? Ne batem cu pumnii in piept, dam sfaturi, dam exemple, judecam… dar oare pentru noi insine mai judecam? Vezi realitatea actuala si gasesti raspunsul crud.