Ocaziune Specială Actoricească

Foarte tare e cand un actor nu-şi poate stăpâni plânsul.

Actorii plâng doar la comandă? De asemenea ei râd, chicotesc, ţipă. Tot la comandă? Aşa scrie scenariul, nu? – Nu întotdeauna. Mai râd şi pentru că e natural să râdă, dar dacă li se întâmplă să plângă atunci când nu vor, nu e pentru că sunt actori răi, ci pentru că sentimentul lor este prea puternic pentru a putea fi controlat.

O ştiu decat pe una din ei, Stela. Dar toţi sunt bravo. Sunt proaspeţii absolvenţi ai facultăţii de actorie. Astăzi (miercuri, data de 16 din luna a şasea) au jucat ultimul spectacol în sala 122. O sală mică din subsolul Academiei de Teatru, Muzică şi Arte. Cred că sala e de vreo 10 x 7 metri, plus 3 rânduri de scaune, unde incap decât vreo 30 de spectatori. Mic, intim, aproape de actori, atmosferă prietenească, primitoare, călduroasă (azi chiar la propriu).

Am fost la multe spectacole de-ale lor în acest an. La inceput spectatorii erau puţini, mai apoi numărul lor a crescut. Word of mouth şi-a făcut efectul. Oamenii au vazut calitate şi au spus şi la alţii: Hai uăi! Acei “alţii” au venit şi şi-au chemat prietenii. Spre deosebire de alte spectacole, la acestea de aici merita să vii şi de două ori. Trei, patru, cinci.

La “Minunea Sfântului Antonio” am fost de două sau trei ori. La “Hamlet” – azi s-a întâmplat a patra oară cand să-l vizionez. Cred că e cel mai bun din toate. Cei care l-au văzut – ştiu despre ce vorbesc.

După ultimul Hamlet văzut, adică azi, s-a intamplat ceva care iarăşi m-a făcut să scriu un articol de laudă pe acest site. Nu, nici astăzi Paul nu critică ceva. După piesa de azi, văzând cât de bine a fost jucată, ştiind de asemenea că e ultima jucata de ei ca studenţi în acea sală, martorii au batut tare mult din palme, au strigat. Unul din profesori a inceput sa strige numele fiecărui tânăr actor. Aici au apărut primele lacrimi.

Înduioşător, nu? O actriţă plânge fără să.. fără să fie nevoie. Putea să plângă în cabină, după ce iese din scenă, după ce spectatorii nu zgâiesc la actori, putea să se abţină, dar n-a rezistat. Fără să vadă că una din ele plânge, a inceput şi alta să verse lacrimi. Chiar şi unii băieţi-actori abia de se puteau controla.

Aplauze. Probabil este foarte important atunci cand au venit atâţia oameni la spectacolul în care joci tu. Aplauze. Oameni care nu vrut să iasă din sala doar pentru că au văzut că nu mai sunt scaune libere. Oameni care după ce au stat timp de două ore în picioare au mai ramas timp de câteva minute să bată fericiţi din palme pentru că le-a plăcut! Oameni care la sfârşitul piesei nu au ţâşnit afara ca din puşcă pentru că era insuportabil de cald înăuntru. Oameni mulţumiţi de arta pe care tocmai ai finisat-o. Aplauze.

Este cel mai tare moment care l-am vazut la ei în acest an. Vreau să le spun BRAVO pentru că ei pot transmite sentimente. Apropo, îndrăznesc să afirm că mi-au placut mai mult chiar decât actorii de la Eminescu ori Ionescu, Satiricus ori Luceafărul.

Da! tot ei sunt cei care joacă în fiecare luni seară spectacole la clubul 513 din capitală. Cei care vor să-i prindă, ei vă aşteaptă lunea viitoare. Moldova ar fi norocoasă să rămână cu asemenea grup de actori, dar.. cine ştie?

Aplauze.

23 comments to Ocaziune Specială Actoricească

Leave a Reply

 

 

 

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Do NOT fill this !

bberry.md
© Paul Hodorogea - Toate drepturile rezervate