Evident că avionul a intârziat decolarea. O oră de plimbat prin duty-free-ul gigantic din aeroportul patriei a trecut ca o muscă prin faţa ochiului. Avionul ne-a ”burduhăit” ca de obicei şi am aterizat în Istanbul după ce ne-am învârtit prin aer de vreo 2-3 ori ca să se elibereze vreo pistă pentru bieţii moldoveni.
Acolo ziceau că ne aşteaptă. I-am gasit peste vreo trei ore, chiar dacă ei trebuiau să ne întâlnească pe noi. Doi turci care nu ştiau nici tu engleză, nici franceză şi nici macar română erau responsabili despre cum ajungem noi de la Istanbul la Muş. Distanţa între aceste 2 oraşe este de 1100 de kilometri, sau 24 de ore de mers cu maşina. Am aşteptat 6 ore în aeroport ca să apară fetele din Cehia, participante la acelaşi program, deşi era vorba că ele trebuiau să ajungă înaintea noastră în Istanbul.
5 moldoveni, 5 români, 5 fete din cehia
În loc de autobuzul pe care il aşteptam, la 1km de aeroport ne aştepta un microbuz mititel. Eram noi cinci, 5 români şi cehoaicele. Deci 15 oameni, plus patru turci care trebuiau adică să ne ghideze. O figă. Băieţii se amuzau cum pasagerii lor se straduiau să încapă în maşina lor superluxoasă fără aer condiţionat, fara loc de pus bagajul, fără o perdea la geamuri care să ne apere de soare. Mă simţeam animal.
Una din fetele din Cehia nu avea scaun, deci s-a aşezat frumos pe scaunul improvizat de lângă geam, loc unde avea să stea timp de 24 de ore. Şi-a răsuflecat pantalonii şi s-a apucat de vorbit ceheşte. Aproape ca olandezele, cehoaicele nu se pot opri din vorbit.
Istanbul – Muş
Colţuri diferite de ţări. Practic am vazut aproape toată turcia prin geam: Soluri roşii, multe stânci, stepă, sate mici-mici şi femei încotoşmănate în plin miez de zi de vară. În puţinele popasuri pe care le-am facut, masculii turci se uitau la europence cu priviri animalico – agresive. Adică un fel de admiraţie amestecată cu critică religioasă.
Moscheile sunt peste tot unde e vreo aşezare umană. Cele 2 turnuri pe care le are fiecare moschee au menirea să ghideze musulmanii-turişti spre locul de rugăciune din orice colţ al oraşului. Conform religiei, trebuie să se roage de 5 ori pe zi.
Tot evident este ca până la Muş am incurcat de mai multe ori drumul. Alte ori mergeam cu 100km pe oră acolo unde scria 50 limita maximă. Cel mai tare mi-a plăcut cum mergeam pe banda din stânga, banda dreapta fiind liberă, pe un drum cu 2 benzi, in 2 direcţii diferite.
Calătoria ne-a fost însoţită de muzică populară turcească, discuţii prin limbaj non-verbal cu turcii, mâncare de-acasă, privelişti cu un lac fantastic de frumos etc.
Promit filmuleţe, fotografii, cântece şi alte impresii legate deja de ce se intampla în Muş – oraş mic, aflat în mijlocul nimicului, conservativ, ciudat.
Hmmm.. credeam ca ai fost la scaldat si bronzat :) Totusi care a fost ideea programului?
Mda, se pare că nu-i mare diferenţă între RM şi Turcia la dezvoltare, educaţie, responsabilitate… De aia şi UE nu ne vrea pe ambele.
Sunt curios şi eu despre ce program e vorba :)
Janesse si Victor, programul era legat de media si mentinerea pacii. Ceilalti participanti erau din armenia, azerbaijan. Despre cehi si romani am mentionat mai sus :)
f interesant,tre sa faci de toate n viata nu? Da la turci treaba cu asteptatu si promis si nu facut e ceva normal!!!
pe drum inapoi mi-au promis autobuz de lux :D
5 moldoveni, 5 români, 5 fete din cehia
iaka na clasificare :)))
si Pavel : Istanbul ;) cu “N” ;)
fara suparari ;)
pai romanii erau toti baieti, cehoaicele erau toate fete iar moldovenii, fara discriminare – mixed.
Istanbul, da, recunosc, am gresit, ai o lama? :D
Paul, astept continuarea povestii
@ victor : diferenta e de la cer la pamant , stai linistit. ca orice tara are si zone sarace ( sa nu uitam ca si tari cu apa calda gen italia au zone de saracie lucie ) dar si zone dezvoltate ( istanbul,ankara,kusadasi, izmir, etc)
@fermoar : The modern Turkish name İstanbul (pronounced [isˈtambul] or colloquially [ɨsˈtambul]) has been used to describe this city, in a range of different variants, from as far back as the 10th century; it has been the common name for the city in normal Turkish speech since before the conquest of 1453. Etymologically, it derives from the Greek phrase “εἰς τὴν Πόλιν” [istinˈbolin] or in the Aegean dialect “εἰς τὰν Πόλιν” [istanˈbolin] (modern Greek “στην Πόλι” [stimˈboli]), which means “in the city”, “to the city” or “downtown”.[4]
de aici si confuzia, nimic grav, si turcii isi mai scriu gresit numele orasului
În schimb cand vă întoarceţi, o să vă aştepte la aeroport cu pâine şi sare, fete cu bujori în obrăjori şi trandafiri la ureche. :D
voi urmări continuarea…călătorie interesantă!
Eu am sperat, dar acest lucru nicicum nu s-a intamplat. Mare dezamăgire :D
Sa inteleg ca romanii s-au pornit sa cucereasca Turcia, asa, ca sa faca ciuda istoriei.
da. Dar noi procedăm deştept. Distrugem otomanii din interior :)
cum tie sehir palas? :)
Asta-i glumă? :D care palat? eu in Muş am fost, iar prin capitală am trecut fugitiv, că eram obosit dupa 23 de ore de alergat cu autobuzu’
“masculii turci se uitau la europence cu priviri animalico – agresive”
=)
rad diavoleste :)))
da cum si cand ati facut baie? :D
sarmanii .. :)
baie? duş? ce cuvinte dulci..
masculii turci se uitau la europence cu priviri animalico – agresive
asta dupa parerea mea e o problema mare in turcia, cel mai straniu imi pare ca cand le explici cat de obsedati sunti, ei sar sa iti dea in cap. problema aceasta s-a format din deoarece turcii inca pana acum nu au inteles, ce vor sa construeasca, un stat secular, sau sa ramana in acel sistem teocratic!
am intrebat barbatii turci de ce femeile continuă să se acopere in permanenţă total. Au raspuns: IT IS THEIR CHOICE
“femei încotoşmănate în plin miez de zi de vară”- la turci multe-s ciudate, de ex: femeile fac toate lucrarile pe cimp fiindca la timpul lor barbatsii otomani au gasit scuza perfecta: nu pot lucra in cimp pentru ca Trebuie sa fie odihniti pentru caz de razboi …
da da, in caz că basarabenii se infiltrează şi fac vreo lovitură “de stat” )
Heya!
Paul, din cate ai scris, experienta voastra din Turcia a fost destul de colorata :))
Dar oricum e o tara f frumoasa si interesanta. De cate ori am fost acolo, m-a fascinat intotdeauna (desi mai mult de 3 ore cu autocarul nu am facut niciodata pe pamant turcesc).
Sper ca si grupuletul din Moldova a ramas cu impresii frumoase.
P.S. Ceea ce tine de Istambul/Istanbul – sunt corecte ambele variante, prima fiind in romana, cealalta in engleza/turca/poate si alte limbi :P
mai scriu un articol despre cum a fost acolo, plus o bucat’ de istanbul. Adica nu va fi ceva critic. Mi-a plăcut experienţa. Stiu ca voi ati fost in Ankara. Plăcut mai tare Ist. sau Ank.?
Istanbul rules! Ankara e pt loseri :)))
de ce?
pt ca istanbulul e mult mai bogat din punct de vedere cultural si social (cu toate ca turcii nu s-au temut sa strice o parte a tezaurului antik). arhitectura din ankara e mai aranjata, istanbulul e ft haotic!
Apropo de acoperire si their choice! cand eram acasa si imi spunea cineva asa ceva, poate mai credeam! de cand am venit aici si aud asa ”gonuri” incep sa rad! their choice pana turcu nu se imbata de ciai si incepe sa explice ca choice-urile sunt puse de el! asta unu! alta este ca choice-ul nu e al ei, ci al parintilor care daca sunt mai religiosi, nu ii vor permite sa nu isi acopere capul!
funny e ca la tv ei au canale de muzica in care femeile sunt imbracate foarte sumar si se mişcă f erotic. paradox cultural.
Multe plansete ca de obicei. Ca asa-i moldoveanu. Vrea lux gratuit.
Mare sens din toata calatoria in afara de descoperirile toale personale acompaniate de plansete de viata grea nu cred sa fi fost.
Viata nu-i usoara. Mai bine ai fi scris ce ai invatat acolo da’ nu tampenii pe care le citesc de fiecare data cand un moldovean care merge undeva le vede si se tot plange de viata.
Domnul meu Jack, ai rabdare să vezi si partea a 2 a acestui articol. Vezi ca scrisui despre drumul incolo numai. Urmează şi altceva. Daca ai şti şi alte chestii legate de program si cati bani se investesc aici, te-ai fi intrebat si tu de ce ni s-a comandat un astfel de mijloc de transport ;)
partea a 2 urmează, nu pleca din faţa televizorului
şi nu te enerva, mulţumesc de intelegere :)