Mioara

Astăzi e luni şi dimineaţa mea a început comedios. Pe twitter am scris că vreo 2 umanoizi au încercat să-mi destabilizeze începutul zilei. Dar, atenţie, dragi provocatori, eu am dormit bine. C’est pas possible. Sunt indoborâbil.

La ora 8 eram la poştă, instituţie despre care am mai scris cu dragoste.Trebuia să-mi achit televiziuna care vine prin cablul “sun communications”, adică SunTV. Pe factură scrie clar că trebuia achitată până pe 25 octombrie. Pe calendarul de la poştă scrie clar că astăzi e data de 26.

Casiera: Chitanţa asta luati-o inapoi, nu primim, că aţi incălcat termenul. Noi acuşi sunăm la ei să vedem daca ne dau voie să acceptam plata, că noi i-am mai sunat, dar ei nu răspund. Întreb: Dar n-ar fi logic să acceptaţi plata indiferent de cand a fost data limită? Casiera: poftiiim?

Până la urma au acceptat să le dau banii. Auzi cum sună asta? Ei au acceptat să ia bani de la mine. Tre să fii tâmpit să nu vrei sa iei bani de la cineva, mai ales pe timp de criză.

Ajuns la lucru, am decis sa fac o cercetare de amploare să văd care este adevărul în acest conflict de proporţii, şi deschid siteul Sun Communications. Citesc:

Conform contractului incheiat intre abonat si SunCommunications, taxa abonamentului lunar trebuie achitata nu mai tarziu de data de 30 a lunii curente. In caz contrar abonatul este deconectat.

Sun Communications oferă şi servicii de internet, da? – Sun-Internet. Ei ştiu cât de important este internetul, da? Ei ştiu că daca s-a operat vreo modificare în sistem, informaţia trebuie actualizată de urgenţă şi pe site. Fie, trecem cu vederea, o fi uitat.

În continuare:

Pentru reconectare trebuie sa va achitati factura restanta la unul din oficiile companiei sau la orice banca sau oficiu al postei nationale, precum si 20 de lei taxa de reconectare.

Oricum factura trebuie achitată. Plus 20 de lei. Femeia de la poştă trebuie concediată. Nu ma interesează ce salariu are. Next.

A urmat călătoria cu microbuzul. Aşa-i sistemul: dacă vrei să porneşti din punctul A ca să ajungi în punctul B, tre să iei un mijloc public de transport sau un taxi. Urc în microbuz, stau lângă uşă, că n-aveam loc in altă parte. La un moment dat văd pe geam că nişte băieţi ridică mâna. Microbuzul opreşte. Simt un ghiont in spatele meu, acolo unde era restul norodului. Întreb: vreţi să coborâţi? Femeia supraponderală strigă: Daa, cobor, ce n-auziţi? Îi zic: Trebuia să spuneţi mai tare, că nici şoferul n-a auzit. Ea: Eii ca am să surzesc.

Dragă mioară, eşti bolnavioară? Mai nou, surzesc oamenii cand strigă cu glandele proprii. Aşa a mai trecut o dimineaţa obişnuită, trăită în patria noastră perfectă Republic of Moldova.