Mai tare ca porcu'

Prima zi, sâmbătă, 28 noiembrie 2009

Acasă. M-am trezit la ora 8 fix. Primul gând ce îmi veni în minte e că într-o oră trebuie să ajung la cursul de yoga şi aş putea să întârzii. M-am ridicat brusc pe şezute, dar o lovitură imaginară foarte puternică în frunte mi-a proiectat capul, la fel de brusc, înapoi la locul lui, pe pernă. Mă durea. Da’ tareeeee…

Aproape 39 celsius. În 2 timpi şi 3 mişcări am ajuns la spital, la medicul de familie. Acesta mi-a ascultat plămânii şi a dat din mână lehamite şi şi-a potrivit masca pe nas. Din gestul lui am înţeles că sunt un om pierdut, că nici o minune nu mă mai ajută – la morgă cu el! Medicul de familie a chemat ambulaţa şi i-a zis şoferului „Matincă are pneumonie. În plămâni se-aude destul de tare” Când l-am întrebat pe nenea medic ce urmează, el a spus că doctorul din ambulanţă ştie unde să mă ducă.

„Alo, salvarea, veniţi şi mai luaţi unul. Cum ce? Suspect H1N1”

Nu-mi place că medicii noştri nu îşi informează pacienţii despre ce le fac. Ei tac şi fac, poate consideră asta o virtute. Credeam ca ma duc să fac nişte analize rapide, că primesc o pastilă care sa-mi scada febra, durerea insuportabilă de cap şi ameţeala şi gata. Nu fu chiar aşa. Ambulanţa răblăgită m-a dus huruind la spitalul feroviar.

Stăteam pe scaunul de aşteptare în timp ce o asistenă medicală completa o fişă şi imi dădea tot felul de întrebări factuale: Imia, familia, greutatea. Până în momentul ăla eu încă nu ştiam că mă internează. Nu mi-a spus nimeni. Le-a înghiţit lupul limba. (Marian Lupu?) Pentru mine INTERNEAZĂ înseamnă foarte mlt. Singura amintire despre internare e de când eram miiiic mic. Şi acum ţin minte tubul pe care mi l-au băgat pe gât – la propriu – ca să se uite prin el la stomac. Hm, ce hobby-uri au oamenii.

Mi-au dat salonul 5, salon mic, de 2 persoane, dar deocamdată gol. Imediat ce m-am instalat în pătucul ademenitor, mi-a venit în ospeţie tanti soră medicală care mi-a cerut fundul la bătaie. Jbaţ! 2 injecţii. În clipa ceea m-am reindragostit a nu stiu câta oară. Când am crezut că am scăpat, surioara a revenit cu încă o seringă gata încărcată. Jbaţ! Nişte vitamina C în vâna de la mâna stângă. Iubire.

A treia oară când a intrat în salonul meu eu deja îmi pregăteam muşchiul, credeam că ei bagă injecţii la greu pe sistemul: băgăm injecţii până te faci sănătos. Greşită logică, Paul. A venit cu un şumuiag de pastile. 3 pentru tuse, 1 suprastin şi două de Tamiflu. TAMIFLU este o capsulă, jumătate de culoare albă, cealaltă jumătate de culoare oranj. 75mg. Se ia de 2 ori pe zi şi se semnează pentru asta.

Durerea cea straşnică de cap a continuat până seara târziu. Am adormit greu..

Tot in seara zilei de sâmbătă mi-au adus drept cadou un coleg. Buza. Ion Buza. (Bond. James Bond) N-am prea vorbit cu el în seara ceea. Aveam alte probleme pe cap. Durerea de exemplu.

Ziua a 2-a, duminică, 29 noiembrie

A trecut încet. Tratamentul a însemnat 6 inşecţii + 7 pastile. Medicii n-au trecut pe la mine pentru că duminică este zi de odihnă, ştie toată lumea. Probabil au privit la TV cum mor bolnavii de H1N1 şi se întrebau „de ce oare?”. În schimb mi-au venit surorile medicale. 6 injecţii ZBANG! 6 pastile ZBANG!

Ziua a 3-a, luni, 30 noiembrie

Alţi medici, alte feţe. O nouă dinamică pe coridorul H1N1. Aici se aduc cei suspectaţi. Când mergi pe coridor, n-ai habar daca băiatul sau fata din faţa ta au o simplă răceală sau sunt bolnavi de ditamai H1N1. CORIDORUL MORŢII, nu alta.

Am facut radiografie la plămâni să vedem daca medicul de familie a avut dreptate. Am dat şi analiza sângelui şi tot felul de alte analize. Ziua analizelor.

Ziua a 4-a, marţi, 1 decembrie

Ziua rezultatelor. Medicul mi-a spus ca miercuri sau joi imi dă voie să mă tratez acasă. Rezultatele analizelor arată că-s sănătos tanc. Dar oricum trebuie să-mi termin tratamentul.

Iarăşi injecţii. O soră medicală îmi găurea fundul cu conştiozitateşi în acelaşi timp m-a întreabat sfios:

-         Tuşeşti?

-         Nu prea. Tu?

-         Hihi

Ziua a 5-a, miercuri, final day, 2 decembrie

Jumătate de zi m-am uitat in pod, altă jumătate de zi intr-un perete. Cu Buza nu mai puteam vorbi. Cât se poate? Mâncarea de la spital nu mai putea fi înghiţită. Cât se poate? Iar reproşurile bucătăresei că „Băieţi, dar de ce nu mâncaţi? Mâncarea este foarte bună” nu ne mai atingeau nici macar la suflet. – „Nu dorim” răspunse Buza, dând la o parte strachina cu caşă de grâu cu lapte.

Ca o lumină de la capătul tunelului a apărut în salon Vera Borisovna. A zis să pot să mă duc acasa. Într-o oră eram acasa.

Game Over.

Morala: ei internează pe orcine are febră. 5 zile primiţi tratament. Plus, aveţi parte de TAMIFLU, tableta-minune care previne şi omoară gripa H1N1. Toată internarea asta este gratuită, indiferent dacă aveţi sau nu asigurare medicală. Nu este chiar aşa straşnic. Răbdabil.

M-am suit pe-o şa şi v-am spus povestea-şa!
pig fly1 Mai tare ca porcu

31 comments to Mai tare ca porcu’

Leave a Reply

 

 

 

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Do NOT fill this !

bberry.md
© Paul Hodorogea - Toate drepturile rezervate