Artiom: Veronica, tu eşti?
Veronica: Artiomkaaa, priveeet!
- şi cei doi tineri s-au îmbrăţişat pe intuneric pe “bancheta din spate” a microbuzului nepopulat. Eram pe un scaun înaintea lor si am ascultat (fara sa vreau) o discutie interesantă, plăcuta, cu un limbaj tropical.
Veronica: Ce mai faci tu, Artiomka?
Artiom: Ce mai fac, iaca de la lucru vin. Lucrez. Toată ziua lucrez.
Veronica: Iasninka..
Artiom: Nici nu te-am recunoscut..
Veronica: Da ladna..
Artiom: Serios nu te-am recunoscut.
Veronica: E noapte, e tarziu, esti obosit, ladna..
Artiom: Tu de unde vii aşa târzior?
Veronica: Am fost cu nişte prieteni, prin oraş.
Artiom: Tu ai prieteni în oraş?
Veronica: Da. Ei cum, cunoscuţi. Am fost la Andy’s.
Artiom: Narmalina. Unde să te mai duci în afara de Andy’s? Nici n-ai unde.
Veronica: Şi asta-i drept.
Artiom: N-ai raspuns la mesaj.
Veronica: Care mesaj, Artiomka?
Artiom: Pe odnoklasniki, eu ti-am scris.
Veronica: N-am primit niciun mesaj.
Artiom: Nu te cred. M-amăgeşti.
Veronica: Sincer, Artiomka. Dar când mi-ai scris?
Artiom: Cu vreo 2 saptamani in urmă.
Veronica: N-am primit..
Artiom: Nu te cred. Cum sa fii pe odnoklasniki dar sa nu primeşti mesaje?
Veronica: A, poate nepoţica, că ea se mai joacă..
Artiom: Ei, nepoţica. Nu te cred.
Veronica: Siiincer, Artiomka, nu te supăra.
Artiom: Nici la telefon nu mi-ai raspuns.
Veronica: Nu?
Artiom: Nu, eu de două ori chiar te-am sunat.
Veronica: Artiomka, eu nu tin minte aşa ceva. Când a fost?
Artiom: Srazu după intâlnire.
Veronica: Nu tin minte, Artiomka.. poate nepoţica?
Artiom: Veronicuţa, tu erai inca pe drum, ce fel de nepoţica?
Veronica: Eu n-am observat, scuză-mă..
Artiom: Mă amajeşti tu pe mine in ultimul timp.
Veronica: Nu te amajesc.
Artiom: Ia uite-te in ochii mei!
- ea se uită
Artiom: ti-am spus că mă amageşti
Veronica: Dar ce au ochii mei? Ce-ai văzut? Nimic n-ai văzut, că e noapte!
Artiom: Nimic, pur si simplu mă amageşti, dar ochii sunt sinceri.
Veronica: Nu mai sunt sinceri.
Artiom: Chiar şi ochii mă amagesc?
Veronica: Nuuuu..
Artiom: Dar ce-i cu vocea ta?
Veronica: Ce-i cu dânsa?
Artiom: E altfel nu ştiu cum. E schimbată..
Veronica: Nu mai este.
Artiom: Fumezi?
Veronica: Nici n-am incercat.
Artiom: Nu te cred.
Veronica: Crede-mă, Artiomka.
- pauză. Ea se uită în podeaua microbuzului.
Artiom: Nu-ti place ţie Moldova, iar te duci?
Veronica: Da, mă duc peste două zile.
Artiom: Ce faci acolo? inveţi? lucrezi?
Veronica: Lucrez desigur..
Artiom: Îţi place aşa tare?
Veronica: da.. e frumos la Moscova
Artiom: Ti-ai facut prieteni ceva?
Veronica: Ei cum, da..
Artiom: Dar ti-ai găsit vreounul?
Veronica: Drug?
Artiom: Da.
Veronica: Nu.
Artiom: Ei, he he, nu cred. Iar mă amageşti.
Veronica: Nu, eu sînt ocupată cu lucrul..
Artiom: Ei, cu lucrul, nu te mai cred eu
Veronica: de ce nu ma crezi?
- Artiom izbucneşte în râs şi-i spune:
Artiom: Tu arăţi cleova, nu poţi să n-ai drug.
Veronica: Lucrez. Mai bine spune-mi la tine ce e nou.
Artiom: Da iaca şi eu lucrez. Of de băutură nu mă mai apropii.
Veronica: Da, iaca asta da. Nici eu.
Artiom: Am băut zilele astea cu Vasika de n-am putut duce.
Veronica: Care Vasika? Care era cu noi în clasă?
Artiom: Nu, altu, bun drug de-al meu, acusi iti arăt o fotofrafie.
- scoate telefonul, caută fotografia..
Veronica: Nu, pe Vasea ista nu-l ştiu.
Artiom: Vezi? eu stiu pe cine stii si pe cine nu ştii.
Veronica: Nu mai stii chiar pe toţi.
Artiom: Cei de la Moskova caneşna nu-i ştiu.
Veronica: Vezi? Mai arată-mi fotşi.
Artiom: Iaca..
Veronica: Da asta cine-i?
Artiom: Asta-i Valea.
Veronica: Cine-i Valea?
Artiom: Prietenă.
Veronica: Daaa?
Artiom: V smâsle nu chiar prietenă, aşa, o fată. V smâsle eu nu ma întâlnesc cu dânsa.
Veronica: Nu? E frumoasa, prikolinaia fată.
Artiom: Poate la primavară, când mă eliberez cu lucrul.
Veronica: Nu găseşti jumătate de oră pe zi pentru dânsa?
Artiom: Ei, pentru intalniri cu fete trebuie sutca intreagă, nu juma de oră.
Veronica: Eu te iubesc, Artiomka!
- Îl pupă pe obraz.
Artiom: Ei, iubire de asta.. oricine poate.
Veronica: Vrei să rămân?
Artiom: Ce să faci? Aici nici bani nu faci, la Moskova oricum e mai frumos.
Veronica: Aici te-aş avea pe tine, tu tot eşti frumos.
Artiom: Dar Valea?
Veronica: Va trebui să alegi.
Artiom: Îmi pare ca totuşi am să mă apuc de băut.
Veronica: Dacă bei eu plec.
Artiom: Înseamnă că o aleg pe Valea.
- Veronica se aşează peste un scaun de el.
Restul drumului n-au mai scos o vorbă.
MORALA?
interesant dialogul… Artiomka.. :-D
:)) Tipic pentru Moldova. Nu știu dacă e real sau nu, dar e tipic.
real
nu te cred Paul, iaca tu iar amagesti :)
Alex, prin ce e tipic?
te identifici cu unul din eroi?
cum poți face asemenea declarații în numele a 3 milioane de oameni?
nu te gîdilă egoismul? :)
Dialog tipic, nimic deosebit…
Ca la Moldova :)
mi-a placut dialogul
mersik
m-am făcut util, da? )
morala: Valea imi da voie sa beau,asha ca tu ,Veroniko,poti sa pleci sanatoasa la Moscova!
Valea nu era acolo. Nu stiu de ce el era aşa incredinţat că Valea avea sa-i permită. Doar daca va bea impreuna cu Valea.
mda…existential
kafka moldovenesc
Bine ca s-au lamurit pina la urma. Asta conteaza.
Pingback: Tweets that mention Veronica, Privet ! | hodorogea.com -- Topsy.com
straniu cum de a trecut pe scaun diferit fara ca el sa nu o forteze sa stea langa el. asta nu e tipic moldovenesc
si da, toata dragostea e in “esti frumos si ea frumoasa”…
el era deprimat ca ea l-a ignorat de-atâtea ori
nu a fortat’o sa ramana ptr ca nu crede. nici in ea, si nici in el. bautura, de cele mai multe ori, e refugiul celor ce nu mai cred. :)
tristă morala. eu trăiesc în Moldova și idee nu am că așa ceva se întâmplă, că există așa oameni, așa dureri. Asta chiar îi aiurea
Acum ai aflat. Ai de gând să salvezi planeta? le faci “lipeală”? :D
nu fac nik eu, ei au ales asta, și noi ceilalți nu mai avem cu cei ajuta. fiecare-și construiește viața cum vrea și cum poate, doar țara-i poate ajuta, daq ar fi condiții bune de trai, poporul nostru ar fi fost mult mai ”cleovii”
Nu poporul este ţara?
da și nu. daq demnitarii noștri se ceartă cu toate țările care există, poporul nu prea are ce face on the short run, poate doar să aștepte alegerile și să aleagă pe altcineva.
poporul i-a ales. Demnitarii sunt oamenii poporului. Deci demnitarii sunt ţara si poporul :)
eu nu inteleg care e morala trista.
si nici unde e durerea :)
cosânzeana a SIMŢIT articolul, poate mai bine decât alţii
Moldovenii sint frumosi :)))
Moldovencele sunt shi mai FRUMOASE !!!
interesante discutii prin moldova, nu asa ca la Moscova :D
of, iaka moscova stricva oamenii…si iubirea lor…
=))))
Clujul nu-i strică? (sau pe unde mai eşti acum :D )
mai interesant decat discutia propriu-zisa cred ca e ceea la ce se gandeau stand pe scaune diferite :)
Discuţia redată superb: pasiunea, dependenţa, disperanţa şi grija.
Da’ morala-i simplă: FIECARE FACE CE VREA, imho!
—
Paul, dafai esheo, afftar jjot.
Trist! dar educativ!
ce avem de învăţat?
mde..
trist, si iar moscova ne joaca festa
totusi , stranie relatie daca el nu a incercat sa o retina, sa mai vorbeasca…neincrederea si disperarea cred c si’a facut treaba
ps. povestea asta intra de minune in seria mea de “perje de rutiera”
copy paste? :))))
Pavlusha…tu matinq fashi ca un drug de a meu… povesteste ca i s-o intimplat… din anicdoate :) :D :D da era haroshaia veronika? :)
nu, nu eram eu Artiomka :)))))))))
Da, era bună fata )))
RUSLANCIC , da tu matinka eshti patzan di sheala krutoi , ku asha razgavoare
blushka…vrei s ma cunosti? :) :D :D
morala e ca nu vroia nimic serios cu ea .
si cum trebuia sa actioneze daca o vroia la nebunie?
Dar EA il vroia?
Trebuia să-i spună că o vrea la nebunie. :D
Ea i-a spus şi că-l iubeşte, şi că ar rămâne ca să fie cu el, ce mai trebuia să facă?
imi place :) e prea bun sa fie real.prea artistic adik :P si apoi, excluzand limbajul, prea dau dovada de un cunism inteligent astia doi..
oricum, inventat sa fie, bravo!!! apuca-te de scris.
si eu m-am mirat de artistismul lor. Tocmai de aia i-am ascultat si i-am si scris pe blog. Pe alocuri am editat desigur. Am scris “aceea” in loc de “aşeia” .. era sa fie prea greu de citit.
dialogul e formidabil, mi-au placut ambii actori pentru ca ambii stiu ce vor ))
shi durak e Artiomka, Veronica e asa fata cleovaia!
mi-a placut, dialogul- amuzant si te pune pe ginduri.
dar cred ca ai contribuit si tu, Paul, cu ceva de e asa bun, ca n-ai mai retinut tu, cuvint cu cuvint ce-au zis ei. :)
da poate Paul a inscris conversatsia cu dictofonul :)
o discutie atât de exotica n-o poţi uita cu una cu două
Nu cred sa fie compus de Paul al nostru,ca eu am auzit ma ceva in rutierele noastre…Zici ca trebuiesc anecdoate- nu! nu trebuiesc! exemplu: (caz vazut si savurat de mine) : un baiat tot se fitiia in autobus sa faca cunoshtintza cu o domnitza de linga el…sh neavind ce s-o intrebe,in lipsa lui de inspiratzie,zice: D-ra,dvs va scoborîţi? la care ea: nu,cî eu numa şi m-am scăţăratî-ma!!
N-a nascocit Paul nimika,el a fost umil martor la ceea ce vedem cu totii in fiece zi,da ne-am deprins sa ignoram.
da
ehhhh mi-o adus aminte de Frunze de Dor….
Ultimul paragraf de la capitolul 26…:)
Iar mie mi-a adus aminte de o numelă de a lui Ivan Bunin – Темные Аллеи.
Da, si mie mi-a adus aminte de Druta.
Dragostea mereu e aceeasi, chiar daca apar celulare, internet, odnoklasniki.
Hm, … Mi-a plăcut.
Umor moldovenesc.
Pingback: Veronica, Privet ! | Madame Blogary
ei cum.
eu sunt sigura ca nu-i unica poveste.
si nu numai cu moscova. si cu italia si grecia…
cu Moscova are un farmec aparte.
Legături cu trecutul, etc.
Italia e un “trend” mai nouţ.
pe cât de amuzant, pe atât de trist…:(
Nu cred că există o țară pentru care cuvintele lui Bacovia să fi fost mai pertinente: ”o țară tristă, plină de humor…”
mi-a placut dialogul, pacat ca la sfarsit este cam trist, mi-as fi dorit ca ei sa fie impreuna…sunt eu mai sensibila
Mondscheintarif
Nu-i numaidecit sa faci omul sa sufere, daca crezi ca anume el (ea) te-a facut sa suferi. Trebuie sa iertam.
super pastiluta de ris. cindva practicam si eu asa ceva si puneam pe blog discutiile pescuite din mijlocul de transport in comun. alea din troleibuz inspirau cel mai mult. da iaka atunci de odnoklassniki nu pomenea nimeni nika :) si mai interesant e in autobuzele care merg spre suburbii, unde om cu om se stie si afli toata povestea satului in juma de ora :) ca asai moldoveanul nostru, nu se ascunde dupa deget si e gata sasi spuna pasul si unui strain
daca ăştia din oraş şi-ar spălat chiloţii in public la fel.. cred ca oricum n-ar fi la fel de exotic şi interesant.
:)
Morala: ei nu se iubesc şi nu s-au iubit vreo dată. El a fost cu ea petru că-i frumoasă şi ca să nu fie singur, dar nu i-a păsat de problemele ei. A lăsat-o să plece. Ea vrea să fie cu el doar că să o ţină ceva pe loc, motiv ca să refuze la Moscova cea frumoasă. El nu vrea să-şi asume o asemenea responsabilitate… viaţa-i pare şi aşa grea. Şi… finita la comedia cu tot amorul lor. :)
Ciumodan, voczal, Moscova… El Valiuşa şi băutura. Nu se ştie cine încă va regreta… dacă totuşi au fost sentimente.
imi pare nu ştiu cum că decat sa simplifici, ai complicat si mai mult lucrurile :) :)