Moşul şi albumul fotografic

Moş Leonardo este un sătean obişnuit. Un ţăran care are câteva vaci, dar care nu poate vinde laptele la un preţ normal. Un ţăran care abia de trăieşte de azi pe maine. Un ţăran trecut prin viaţă, înţelept.

Iată că Moş Leonardo a terminat lucru pe azi. A lăsat ciubotele murdare la uşă, după ce a adus vaca de lângă râpă. El este sleit de puteri, imbrăcat in aceleaşi haine deja de vreo 10 ani, decolorate.

Chiar dacă o duce greu, Moş Leonaro are televizor, l-a cumpărat încă de la sovietici. Nu-l interesează că e doar alb negru. Important că poate prinde ultimele noutăţi. Moşul ştie că “un om informat este un om puternic” – de asta priveşte cu regularitate ştirile.

Moşul a votat cu democraţii, nu vă spun cu cine, important ca n-a votat cu alde Voronin. Acum aşteapta rezultate. Votul lui a fost ca sădirea unui copac. L-a sădit, iar acum aşteaptă să vadă ce fructe poate face acest copac nou, exotic. Poate i-o fi mai uşor să trăiască acum, la bătrâneţe măcar?

Leonardo înţelege că e greu cu bugetul, cu FMI, cu legile, constituţia. De asta înghite in sec cand primeşte facturi mai mari. Preţul democraţiei. El înţelege că până să facă roadă, copacul trebuie să crească, iar pentru asta trebuie sa-i mai torni apă din cand in cand la rădăcină, să-l mai prăşeşti la tulpină, să-l aperi de paraziţi..

Totuşi Moş Leonardo a ridicat o sprânceană în sus când a văzut următorul reportaj..

Moş Leonardo a inchis televizorul, a spus ceva neclar printre dinţi şi s-a dus sa-şi cureţe încălţămintea de glod. Maine e o noua zi. O noua zi de muncă pentru Moş Leonardo şi o nouă zi de glorie pentru Sefarim Urecheanu.