Tămănuţ când începuse să-mi placa să merg pe strazile din Chisinau, care se umplu de creaturi feminine mai.. despachetate decât iarna, când începeam sa ma uit prin ochelarii mei in ochelarii lor, să descopăr dacă şi necunoscutele mă privesc prin sticlele fumurii, aşa cum le privesc şi eu.. tămănuţ acum am părăsit Chişinăul.
Mi-am luat lumea in cap şi am poposit în Oraşul Spiriduşilor. Aşa i-a spus frate-meu, Mihai, înainte să plec. Lăsăm la o parte aventura de dinainte de zbor, când întâlnind o figură cunoscută, probabil m-am emoţionat vajnic şi mi-am lasat mapa cu paşaportul şi cu biletul de avion pe un scăunaş de pe lângă vreun dutyfree moldav. Vorba ceea: cand sunt cu tine, uit de toate.
“Hodorogea este rugat să se apropie de poarta 4. Repetăm, Hodorogea care zboară in 3 minute este aproape implorat să se apropie de poarta 4″ se aude în toată sala. Le-am gasit şi, victorios, am trecut prin poarta 4 şi am urcat în avionul cu elice. Cu 2 elici de fapt.
Elicea s-a rotit, apoi s-a mai rotit o dată şi ne-am ridicat în aer. Trebuie să recunosc, nu ştiu cu ce-am zburat când am zburat din Kiev în altă parte, dar atunci era mult mai rău, experienţa ceea n-o s-o uit niciodată. Burduhături la kilogram, for free. De data asta a fost lin şi frumos, ca pe o rândunică.
În avion mai erau nişte alintate, nu ştiu de-ale cui erau, dar chemau “fata de zbor” (ca sa nu mai caut cum se scrie corect suardesă.. stewar.. stuar.. stewor..) pe nimica pe ceas. Că vrea apă, şerveţele, flecurele. Nu puteau să stea liniştite pe scaun, parcă aveau piuneze.
Fata de zbor a avut o zi deosebită, probabil, pentru că abia de-şi stăpnea râsul. Cred că se întreba de fiecare dată: de data asta ce mai vor alintatele iestea? Cand am dat să ies din avion mi-am cerut voie să casc gura in cabina piloţilor, care, apropo, tot zborul au ţinut uşa cabinei deschisă. Era cald, ce Dumneze.. aa! era să zic un cuvânt controversat.
A trecut o săptămână, deja nu mai spun “waw” la fiecare intersecţie, când mă minunez de drumurile făcute din pietricele. O să trimit şi fotografii.
Best regards,
Paul from Praha
ooo Paul, sedere placuta la Praga :)
si neaparat sa trimiti poze.
eu nu “şed” aici,
dar merci oricum.
despre ce ocupaţii am pe-aici.. scriu alta dată )
da de ce anume al spiridusilor??
adica eu am citit, si-s constienta ca asa i-o zis mihai, dar de ce i-o zis asa mihai?
si da, asta e unul din “ze” best articole ale tale ;)
n-am idee de ce aşa i-o zis :))
intreabă-l pe el. Despre ze best, eu aş fi mai rezervat =)) in această privinţă
Orasul spridusilor care umbla pe acoperisuri si curata hogeagurile. Vezi, poate fotografiezi vre-o unu :)
Frumos. vreau si eu poze cu spiridusi :)
prefă-te-n unu’, şi facem sesiune fotografică
dacă prind vreo noapte mai.. albă )
enjoy, draga Pavalas, se zice ca e una dintre cele mai frumoase capitale europene (lasind snobizmul cu Parijul de o parte)
De cind ma tin minte mi-am dorit sa ajung in Praga. Have fun si sa nu mai ai peripetii :D
PS: am sa astept poze!
Si ai vazut spiridusi? Fotografiaza unu sa! sa demostram lumii ca exista.
ce-i poveste- vis ramine,
dar uneori visele devin realitate