Această doamnă “m-a vrut” ca prieten pe facebook, eu am acceptat-o fără probleme, numai că, precum unii din voi ştiu foarte bine, am întrebat-o dacă mă adaugă să-mi spună ceva anume, are o misiune specială sau “aşa pur şi simplu”. Iată ce-a urmat:
Sper că i-am protejat identitatea suficient şi nu i se poate descifra numele.
Totuşi
Încerc să înţeleg cum este posibilă o asemenea transformare. O teorie este că unii oameni când pleacă din Moldova încearcă să se concentreze asupra noilor oameni, limbii “fresh”, încearcă se se acomodeze cât mai mult cu noul loc de trai/muncă, să intre în pielea băştinaşilor. Ăsta-i un lucru bun, e un fel de intrare in transă. Problema, ca şi în cazul transelor, e ca uneori nu se poate ieşi din transă, exemplul poate fi observat cu ochiul liber în mica conversaţie de mai sus.
7 ani e chiar atât de mult?
Unchiul meu a lucrat 10 ani în Italia, și n-a uitat româna
Ce-ar fi mai special, încurcă doar câteva cuvinte, și alea ce țin de IT
Verişoara e tot de vreo 7 an în franţa, şi n-are nicio problemă în comunicare (nici măcar în scris).
Dar pe femeia asta de sus cum s-o înţeleg?
Mda, aiurea…
Eu ştiu cel puţin 3 italieni care vorbesc româna mai bine decât doamna asta, care e originară din Moldova, dacă am înţeles bine…
Păcat de limbă şi de noi.
Scandalos, ridicol, trist.
da, trist…unii nu uita…
nu-i chiar asa de strasnic cum crezi. doamna asta [dat fiind ca i te-ai adresat cu doamna, banuiesc ca are ceva ani]a invatat in chirilica la scoala, de fapt in rusa chiar, pe urma numa in chirilica, iar cand s-a trecut la scrisul in romana, a avut mari probleme de adaptare. de fapt daca citesti litera cu litera, scrie cum aude cuvintele. pentru ca gramatica nu a invatat-o. acum daca e in italia de 7 ani, si chiar daca vb in romana, dar nu scrie in romana de 7 ani, este evident ca nu poate scrie corect. iar unele cuvinte pe care le-a scris in italiana, de fapt nu stia pur si sim0plu cum se scriu corect in romana, si a presupus ca deaoarece se aseamana cu romana, poate se si scrie la fel.
mie mii oarecum mila de ea, dar nu cred ca suntem noi in stare sa o judecam, si insasi faptul ca incearca, merita respect [rezumat: de 7 ani nu mai scrie in romana, si inainte de asta, pana sa plece, avea probleme de adaptare la scrisul latin.]
punctum.
îi zic “doamnă” pentru ca e un pic mai mare decât mine şi pentru că nu o cunosc. Tre să fim politicoşi, nu? :D Nu m-am gandit la varianta că nu ştia româna nici înainte de a pleca. Dar pare greu credibil.
şi fără “punctum” vă rog :) tu nu poţi fi sigură, precum nici eu nu pot fi. Rămâne ea însăşi să-mi răspundă )
Majoritatea colegilor mei de clasa sunt plecati care si incotro: Canada, Franta, Italia, Anglia, Rusia (si cine mai stie pe unde???).
Ceea ce am constatat e ca doar colegul din Canada vorbeste o romana foarte frumoasa si corecta. Chiar daca se afla acolo de 10 sau 11 ani! Restul…
Sunt de parerea ca, totusi, nu e din cauza perioadei prea indelungate de cand au plecat de acasa, dar ca majoritatea dintre ei (nu anume colegii mei) nu au vorbit o romana corecta (si nici nu au scris corect) nici cand se aflau acasa, inainte de plecare.
Da, se poate observa (si se “iarta”) gresirea unor cuvinte, intonatia… etc., dar chiar sa uiti limba in care ai comunicat (sau poate inca mai comunici) cu parintii tai… Si e una sa uiti, dar e cu totul alta sa recunosti treaba asta…
Jalnic!
Paul, e un subiect tare tare actual!
dar ea lucrează într-o “associazie” :D
acolo nu poţi angaja oameni analfabeţi
Paul, si asociatiile sunt diferite, de ex., cea privind protectia animalelor… Cine stie in ce fel de asociatie a nimerit tanti??? :)
Mama mea a învăţat româna în Italia :)
Problema e că mulţi din Moldova în Italia vorbesc între ei în italiană. Mai rău e când chiar şi cu copii lor tot în italiană vorbesc.
înţeleg că până a merge acolo vorbea numai rusă? Şi a învăţat româna de la .. bănuiesc, vorbitorii de română, sau, paradoxal, de la vorbitorii de italiană? :)
Mama mea e de naționalitate găgăuză :)
Deja înlegi că școala și facultatea în Găgăuzia se face în limba rusă… dar a învățat româna după ce a plecat în Italia, de la vorbitori de română.
straniu că unii văd acest handicap doar în schimonosirea limbii (și asta foarte rar observă…), dar neglijează total sau chiar batjocoresc alte aspecte definitorii de a fi români…
“a fi român” înseamnă diferit în circumstanţe diferite.. Uneori e tare necesar să precizezi că eşti din Moldova, chiar dacă vorbeşti română :D
e o invenție ceva mai nouă.
înainte nu exista această abordare machiavelică.
pe atunci eram un neam…
eram mai puternici și mai puțin afectați de vînturi străine…
iar prezentul e prezent :)
trecutul e trecut şi
viitorul e viitor
la Costiujeni e foarte în vogă această teorie :)
cum se numește un om care nu ține cont de trecut și viitor?
corect, mancurt!
nu atunci cind sentimentalizmul si regretele din trecut te impiedica sa actionezi acatarii in prezent, ca sa previi un viitor dezastruos.
Si se poate fara acuzatii si insulte, totusi? :)
de douăzeci de ani ne bălăcim în “pragmatism”.
nu spunem asta să nu-i supărăm pe ruși, nu facem asta să nu-i speriem pe transnistrieni…
toate aspectele (absolut toate!) derivă din cel spiritual.
dacă la nivel spiritual nu este ordine, atunci nici la cultural, economic, politic, ecodemografic nu va fi ordine.
trăim în acest haos și ne complacem în el și unicile soluții elaborate pînă acum sînt:
1. evadarea, cum au făcut-o aproape o treime…
2. “pragmatismul politic” cu car se acoperă toate curvele politice.
3. continuarea masochismului sovietic de a fugi de răspunsurile de bază…
Un om nu poate ști ce vrea pînă nu știe cine este.
Respectiv, Oleg, tu crezi că te curăţi spiritual acuzând şi insultând :) funny.
p.s. ai tu alte soluţii? (daca e sa fim constructivi)
acuzații, insulte sau constatări, indiferent cum le spui – nu schimbă esența…
Propuneri?
Să renunțăm la unele idei false și fără de sens.
nonconformismul nu este intelectualitate – în primul rînd.
libertatea omului se exprimă prin voița lui de a (nu) face anumite lucruri.
Posibilitatea de a alege între Pepsi și Coca-Cola nu e libertate, este o formă subtilă/grosolană de manipulare.
Aceeași situație în cazul alegerii dintre partide politice.
Nu există partide bune și partide rele, ele nu sînt decît piese neimportante în sistem, care se conduce cu totul după alte principii decît cele afișate.
Istoria trebuie învățată nu pentru careva date, ani, evenimente – ci pentru a trage învățături, experiență, exemple, pentru a putea descoperi greșeli și capcane, înainte de a le comite.
Nu tot ce e mai nou e mai bun, nu tot ce e vechi e mai rău.
această abordare liniară și nihilistă este o cale sigură de a greși și de a tăia craca pe care stai.
O conducere bună nu trebuie înlocuită o dată în 4, 5, x ani.
“Cine vrea să cunoască adevărul, să se întoarcă în trecut”.
Adevărul ar trebui să fie motorul și rostul guvernării, nu “ghinele” care este diferit pentru fiecare.
Pămîntul, limba, cultura, istoria – sînt bunuri ale neamului.
Neamul este transgenerațional, interesele lui nu se rezumă la mofturile unei singure generații.
Legea neamului este mai presus decît orice constituție, cod, decret, recomandare.
A nega interesul neamului înseamnă practic a aplica arma etnocidului asupra lui.
Fiecare popor are propriul mod de organizare, propria concepție asupra statului și organizării lui.
Impunerea prin forță sau manipulare a unui model străin este letal pentru acest neam.
O rețetă a lui Gheorghe cînd și-a fracturat mîna nu i se potrivește lui Vasile cînd s-a otrăvit cu ciuperci.
Așa și democrația(de exemplu) nu este o panacee.
Sînt doar cîteva idei…
Pentru că soluțiile/alternativa nu se pot baza pe concepția actuală.
Cît nu ai învîrti socialismul – tot la comunism ajungi, cît nu ai roti liberalismul – tot la sclavagism ajungi.
Alternativa nu trebuie să vină din exterior ca o pastilă, ci ca o concluzie proprie în urma revizuirii valorilor.
Pînă nu faci ordine în valori, n-are sens să cauți alternativa…
mister Oleg, pardon, dar să luăm drept exemplu chiar Republica Moldova şi să vorbim despre Neam. CARE NEAM? Aici avem 3 neamuri principale. Unii zic că-s ruşi, alţii că-s români, ceilalţi că-s moldoveni. Şi toţi au dreptate. Aşa reiese? Istoria asta plină de adevăruri şi învăţăminte a făcut aşa ca să avem o ţară amestecată, neomogenă politic, tărcată.
Şi fiecare neam are adevărurile lui.
Racul broasa şi ştiuca, sau cum era fabula ceea.
De asta nu vad niciun sens să critici cât nu poţi propune ceva care într-adevăr să funcţioneze în actualele circumstanţe.
propui să degradăm în continuare într-o masă biologică condusă de genericul:
sex, mîncare și somn?
Asta e soluția?
Noi, românii (indiferent cum ne numim) sîntem aici nici mai mult, nici mai puțin 80%.
Înainte de aceasta avem dreptul istoric asupra acestui pămînt.
Propui ca niște adevărați mancurți să neglijăm această realitate?
Fără un model “idealistic” cum îl numești tu, nu poți elabora un proiect serios.
programe, progrămioare și progrămișoare au tot fost pînă acum.
Modelul democratic și-a arătat din plin incompetența mai ales în ultimii 20 de ani.
Grecia, Spania, România – sînt doar trei exemple mai mult decît suficiente.
și….. democrație nu este o dictatură?
1. în Grecia şi Spania se trăieşte mai bine decât în Moldova.
2. despre ce proiect vorbeşti tu? cine sa-l elaboreze? cine să-l execute?
3. per general ai dreptate, românii au dreptul istoric asupra acestui pamant, însă daca ne coborâm cu picioarele pe acelaşi pământ, observăm că un oarecare individ are dreptul asupra unei bucăţi de pomânt numai dacă a cumpărat-o sau a primit-o moştenire (şi alte modalităţi legale.)
acuzatii, insulte, constatari – nu schimba esenta??????????????? tu te auzi dintr-o parte, Oleg??? Pentru ca tu crezi ca insultind e la fel ca si ducind o converastie civilizata si corect argumentata? Inteleg ca frustrarea ta nu are margini legata fiind de faptul ca adeptii argumentelor si teroriilor tale sunt putini (sau daca sunt multi atunci vizibilitatea lor e mizera, face-ti-va un pic de marketing, baieti.of, scuze, voi doar nu lucrati cu metode capitaliste…)insa modul in care alegi sa iti exprimi respectiva frustrare nu ca nu e constructiv (in sensul in care tu incerci sa te faci inteles si, mai mult, persoana de alaturi sa fie de acord cu tine sau sa cada de acord in cursul conversatiei) ci DEstructiv. Nimeni nu va dori sa se indreptateasca de la o insulta de gen “mancurt”, sau “dobitoc” sau altele, care au o vizibilitate pronuntata pe profilul tau din Facebook, spre exemplu. Mai mult, intr-un sfirsit te vei pomeni ca veti comunica prin intermediul insultelor numai in cercul vostru ingust de acuzatori, aruncind oua alterate virtuale intr-o populatie care pur si simplu te va IGNORA.
parcă în româna românească am scris:
acuzații, insulte sau constatări, indiferent cum le spui – nu schimbă esența…
premiza de la care porneşti e că doamna cunoştea limba română înainte să plece pentru 7 ani în Italia. Dar cum poţi ştia că ştia? Analfabetismul nu a fost extirpat, iar oameni care vorbesc şi scriu aşa fără să fi fost vreo lună în Italia sunt suficienţi.
am s-o intreb :)
PS: si doamna nu ti-a replicat la ultima fraza din screenshot?
nope, not yet. Aştept.
pai da, pentru ca atunci o sa avem o idee daca virgula Kapa a ghicit un pic ori nu. Foarte curios caz, intr-adevar. Un fel de exagerare a tot ce are mai rau emigrarea, cu privire la limba. Ma uit la mine – nu am uita romana, insa admit ca am un limbaj foarte poluat cind vorbesc cu semenii. Fac eforturi cind vorbesc cu parintii, pentru ca ei nu poseda englezisme si nici frantuzisme. Este o consecinta a “asimilarii” mediului cotidian, care nicidecum nu ar trebui sa “scuze” asemenea tehnici usoare de exprimare.
Ei, iaca, mi-am aruncat singura cu patlajele stricate… :D
Pe mine ma doare mult cind vad moldoveni ce uita limba. Limba mamei nu se uita!!! Am o prietena in Germania care e plecata de 7 ani, scrie perfect romana si vorbeste mai bine decit mine (cind nu vorbesti mult o limba, esti impus sa o reformulezi in gind). Nu cred in asa transformare. :((
:) e simplu.
pot fi cateva explicatii:
1. dna este in varsta, deci nu cunoaste foarte bine cum se scriu cuvintele in romana, ci mai mult in rusa sau chirilica
2. dna nu este de fapt nici un fel de dna, e altcineva
care se da drept dna din Moldova.
(si asta este de fapt si explicatia psihologica de ce a invocat scuza ca a uitat romana).
:) voila :)
degeaba am mai scris :D
ah da, inca un argument,
oamenii chiar si cand sufera accidente in care pierd memoria, nu uita limba materna.
Devine ca si reflex.
paul pentur unii e o vesnicie. dar acesti unii sunt niste ignoranti
sau “adaptaţi” :)
cine ştie
Ei, ce sa mai zic de doamna, care a uitat romana in 7 ani, cand eu, in mai putin de-un an, deja uit moldoveneasca :-”
:-))
de te-aude tătuca, îţi rupe urechile :))))
hahahahhaah, in ce mod i-ai ascuns identitatea. hahahhaha
am măzgălit-o :D
Asta e inca nimic… ce-i drept e chiar de risul lumii.. fiind in Franta, la inceput, auzisem de la fete care stau acolo doar de un an Au Pair (cu experienta sa zicem, fata de mine :|), care vorbeau romaneshte (bine, in cazul lor, moldoveneshte) shi dupa ce le scapa cite vreo fraza in franceza, sau in loc de “ia seama” sau “fii atent” ziceau “fa atentie” (de la “faire attention”), venea comentariul: oops, ma scuzi pentru faptul ca trec la franceza, shtii, sint déjà de un an aici si nu prea vbesc romana atit de des si mi-e greu sa trec de la o limba la alta… mai trebuiesc comentarii ?!…
Aşa suntem noi, internaţionali :) ?!
Ei, internationali… asha sint alea proaste de dau in gropi!! cit e sa te concentrezi un pic si sa vorbeshti ca lumea?? cit ne-au calcat limba in picioare unii, de asta nimeni nu-shi da seama…iar acum cind cica au ajuns in tara fagaduintei (o brinza din partea mea!!) cred ca trebuie sa ajunga la elita de acolo (care de fapt deja nici nu mai exista…) e foarte trist… Mai sint shi alte cazuri, romanii in Germania de exemplu. Am auzit astea chiar din gura unei romance, care dupa ani de zile, de dor de casa si limba mai gasise o mica comunitate de romani in orashelul in care traia…shi ce credeti? care oare sa fie limba de conversatie acolo? germana, evident..
Eu cu un an in desaga uit si incurc cuvintele deja. Pentru ca vb cu ai mei in net, si atit. Practica e putina.
E tare aiurea sa-ti uiti limba materna insa se intilneste acest fenomen din pacate.