Eu m-am bucurat. Anume pentru că TEDx a arătat că acasă se întâmplă ceva. Timp de o săptămână, de când s-au încheiat discursurile, au tot apărut personaje care au criticat calitatea evenimentului, critici adresate cel mai adesea la adresa lui Vova lui Viorel, care a atins coarda religioasă.
Sincer, Viorel Pahomi a vorbit despre ipocrizie. Şi mie mi-a plăcut. Criticii spun că discursul lui era prea rebel, prea departe de conceptul TED, un discurs satanist chiar. N-am să zic că am văzut multă frustrare în ochişorii acelor critici, mai ales ca mulţi din ei nici macar n-au fost în sală, ci şi-au facut impresii doar pe baza unui fragment mic din discursul de 16 minute.
Dar am să zic că a fost un spectacol interesant, acesta al lui Viorel. Iar în spectrul meu de valori, ceea ce este interesant are dreptul la viaţă. Iar ce este cel mai interesant – trebuie să câştige.
În timpul când Viorel Pahomi povestea despre înmormântarea tatălui său, un ciuvac din sală i-a cerut microfonul să adreseze o întrebare sau să-i spună că n-are obraz de vorbeşte urât despre religie. Chiar eram curios să ştiu ce vroia ciuvacul şi ce avea să-i răspundă Viorel, dar Viorel i-a închis gura. Pe dreptate, discursul lui nu era o masă rotundă.
~ despre ceilalţi ~
Pe scurt, dacă-mi aduc aminte corect, de la Nicolae Apostu am auzit o frază care mi-a plăcut cum sună: Noaptea visăm, iar ziua dăm viaţă viselor noastre. (apropo de vise, a avut Vasile Botnaru o expoziţie, Nicolae, la temă) Mesaj? Noi putem face Moldova mai bună, hai să nu ne ducem din ţară. Nu m-a convins… Din surse demne de încredere am înţeles că Nicu vrea să continue ideea prin proiecte care vor vedea curând lumina zilei.
Berzan. Victor Berzan pur şi simplu a rupt cuiul, ca în refrenul cântecului care se aude prin rutierele interurbane:
Cât vă delectaţi cu sonorul plăcut al acestei melodii autohtone, citim mai departe. Am rămas la Berzan. Băiatul a uimit întreaga sală. Eu habar n-aveam că cineva face roboţi în Moldova. Serios. Serios-serios!
M-am gândit atunci, şi chiar am scris pe twitter, că băiatul ăsta are un discurs clasic pentru Ted. Inventator, un om care povesteşte care sunt roadele unei obsesii din copilărie. Hobby, să zicem. Interes, curiozitate… Mi-a amintit de Vitalie Eşanu, care anul trecut, tot la TED, a povestit cum de-a ajuns să facă programe pentru Apple.
Discursul Vladei Ciobanu mi s-a părut teoretic, ţin minte că la un moment dat am pierdut-o şi mă gândeam la problemele mele, multe probleme, of. Dar ţin minte din discursul ei un sfat, un hack, care poate fi aplicat la orice proiect. Personal. Corportiv. Academic.
Break the impossible down to possibilities!
Tot ce mi-a rămas în minte de la Simon Sinek este că mai mulţi oameni vor cumpăra de la tine un produs/serviciu dacă vor vedea pasiune-motiv-idee-viziune în ceea ce faci. Frumos! Eu tot aşa cred.
Ionela Costachi a avut un discurs bun, dar m-a întristat încă de la bun-început, spunând că Moldova va fi tristă for ever :( Arcadie Cotruţă, în următorul discurs s-a apucat la modul serios să afle secretele oamenilor. În momentul discursului mă gândeam că ăsta-i un plan diabolic şi creepy, ca mai apoi cineva din echipa TEDx să publice un mesaj al unui spectator care îl acuza la modul serios pe Cotruţă că ar face parte din KGB şi că în general toată lumea-s agenţi secreţi. Paranoia.
Curios a fost faptul că bucătarul Petru Scaleţchi a făcut teatru mai mult decât actorul Viorel Pahomi. El este un model care demonstrează că dacă vrei şi dacă-ţi place - ajungi undeva. Următorul, Andrei Bolocan a refuzat să vorbească la tema discursului său, care trebuia să fie despre tineri de succes. El a spus că tânăr de succes este Zuckerberg, de exemplu. Şi a cântat frumos la chitară împreună cu toată sala. Entertainer 100%.
Ciuvacul de la Corpul Păcii a vorbit despre educaţie. Era târziu, nu mi-a rămas în minte decât observaţia lui că la moldoveni totul e normalina. Iar despre Ross Tanner ce să vă zic? A dezamăgit multă lume, care avea aşteptări mult mai mari de la Ross decât a fost în stare el să ofere.
Eu am plecat de la TEDx cu gândul că ~ jumătate din discursuri mi-au plăcut. Iar asta e foarte bine, pentru că impresia-mi generală a fost că n-am pierdut o zi întreagă degeaba. Aşa că apreciez efortul organizatorilor. Şi încă ceva…
. . .
Apropo de oameni care FAC ceva în ţara asta. Am un anunţ pentru fotografii profesionişti şi amantori. Un grup de creaţie anunţă concurs de poze care vă dă mână liberă să fotografiaţi cât mai creativ diversitatea din jurul vostru. Iată posterul lor, mai jos şi linkurile de unde puteţi afla şi alte detalii.




“…Dar am să zic că a fost un spectacol interesant, acesta al lui Viorel..” problema e ka era spektakol. Si nu o prezentare, sunt deakord ka a fost interesant, doar ka nu era fakut in lokul potrivit.
Orice spectacol este o prezentare, o încercare de a transmite un mesaj. Mai ales, dacă te uiţi la prezentările de pe TED.cum vei vedea ca multe sunt din cele prezentate spectaculos :)
Paul Hodo Daca te uiti la prezentarile de la TED vezi ka difera mult. Insa ok, incerkarea vina nu are) good job!